Urmarire ca-n filme

Intr-una din zilele trecute am depanat amintiri cu taica-miu.

Din vorba-n vorba, am dat peste o "isprava" care merita povestita.

Din ciclul "aschia nu sare departe de trunchi "

     Se facea ca faimosul meu tata era prin oras cu masina. Avea pe atunci o splendoare de Dacie, doamne ce mandru mai era de "bijuteria" lui. Si cum mergea el tantos, observa la un moment dat cum o alta masina incerca sa se apropie de el iar soferul ii facea semne disperat.

Taica'miu, orgolios de fel, pune piciorul pe acceleratie, pai ce, a ajuns el de rasul targului? O avea ala masina straina dar nici Dacia lui nu-i mai prejos. La scurt timp, masina respectiva hop in drept cu noi. Taica-miu da-i si accelereaza. Ii zic:

Invazie in... sifonier

-Hai sa facem o plimbare, vrei? Mergem asa frumos pana la magazin, luam ce mai avem nevoie. ( se auzea o voce suava.)

Ridic capul si intreb mirata: Cu mine vorbesti?

De parca ar mai fi fost cineva in camera, dar speram totusi sa nu fi vorbit cu mine. Stiti vorba aia: speranta moare ultima. Si a murit, cu mine vorbea. Ahhh ce imi place sa ma plimb prin ploaie noaptea. Comentez putin, incerc sa dovedesc durerea de picior care nu-mi da pace. Fara folos. Ma imbrac si imi incerc norocul pentru ultima oara: ce ar fi sa luam masina? In timp ce propuneam fel si fel de solutii, ma trezesc cu umbrela in mana, in drum spre magazin. Batalie pierduta.

Interviu cu coana Lillee

Un mini interviu, trebuie sa mi-l iau singura. Bine, fie. Pot s-o fac si p'asta. Dosarele pix, am preluat legatura.

Ma apropii de mine si'mi spun: buna ziua!
-Buna seara si tie.

Zodia: leu sau leoaica, cum vreti voi. Adica aroganta, vanitate, spirit de conducator, siguranta de sine, generozitate, creativitate, dorinta de a straluci, sociabilitate, fidelitate. Nu stiu cat de adevarate sunt toate, aroganta nu sunt sau cel putin nu am primit plangeri, n rest cate putin din toate. Un singur lucru stiu: accept multe dar cu siguranta trebuie sa stii cand sa te opresti, nu vrei sa ma vezi SUPARATA! Nu va doresc.

Goliciune...

Dupa cum am mai spus, internetul  a fost cam scump la vedere zilele acestea. Asa  ca a trebuit sa-mi caut alta ocupatie pe timp de seara. Numai ca eu sunt cam bufnitoi si mos Ene ma viziteaza foarte tarziu, lucru care ma scoate din sarite. Dar asta e, cu mos ene nu te pui si mai bine cauti o modalitate sa-ti umpli timpul. De obicei citeam, dar cum mi-am descoperit de curand o noua pasiune era si normal sa-i acord prioritate. Chiar imi place, ma relaxeaza si nici nu stiu cand trece timpul. Cel mai frumos moment este cand iti vezi plansa terminata, e sentimentul acela de multumire sufleteasca.
Eh, sa nu ma mai lungesc cu vorba si sa va arat si voua ce a rezultat in urma mozolirii de aseara:

Viata in ritmuri de fanfara

Ma chinuie o migrena de azi dimineata. Am incercat s-o alung cu tot felul de leacuri si trucuri, pastile, am apelat si la rugaminti si vorbe mieroase. Nimic, nu vrea sa ma paraseasca si pace. S-a instalat asa de bine incat rezista la toate incercarile mele si plus de asta ma mai ia si la misto.

Singura alinare ce mi-a ramas este gandul ca poate ma voi obisnui cu ea sau poate se va plictisi de mine si isi va cauta alt motel ( de unde se poate deduce ca nu am capul mare).

Si dupa ce ca sunt nevoita sa suport toata fanfara ce se dezlantuie in capul meu, ca si cum nu mi-ar fi fost suficient, pisoiul s-a gandit sa-mi alinte si el simturile cu serenade scartaite. L-am amenintat, l-am dat afara, l-am bagat iar in casa, i-am creat tot confortul, i-am explicat cu vorba buna, prin semne...

Ocupat!

Va povesteam eu acu' ceva vreme ca vara mai tragem cate o fuga prin Silistea, un satuc aflat pe langa Constanta.

Un prieten are o casa prin zona si de cate ori se iveste ocazia ne adunam frumusel cu mic cu mare pentru o mica relaxare la aer curat, care de fiecare data se transforma in nopti nedormite si gratare stinse cu bere.

Se facea ca in una din aceste "adunari generale", mai erau prezenti si alti amatori de aer curat, necunoscuti mie. Dar dupa cum stim ca oamenii la "suferinta" se imprietenesc cel mai repede, n-a fost o problema prea mare, poate doar de timp.

Lillee, prietena vanatorilor

In ultimul timp ma confrunt cu o problema destul de serioasa. De cate ori ma intalnesc cu taica'miu, trebuie sa-i ascult aceeasi intrebare:
- Tu nu poti sa faci rost de o blana de iepure? Da' nu d'asta de casa, ca transpira.
Cine transpira, iepurele? Cica nu iepurele, blana. Ma rog, m-a zapacit cu blana lui de iepure. Vrea sa-si faca brau, parca asa ceva.
De fiecare data ii spun ca nu am de unde sa-i fac rost. Vizibil iritat, imi raspunde pe un ton dojenitor:
-Hai, mai Lillee, nu ai si tu un prieten vanator?

Obiceiuri de "conservare"...

Ca-n fiecare familie, am fost crescuta pe baza anumitor conceptii si obiceiuri. Pe unele dintre ele nici nu le-am bagat in seama ( slava domnului ) iar cateva le-am preluat fara sa vreau sau pur si simplu mi s-au format pe parcurs. Dar nu-mi fac probleme, stiu ca fiecare dintre noi avem pitici, de ce nu as avea si eu? Dar sa lasam piticii sa-si faca siesta, ca de-i bag prea mult in seama iar mi se urca la cap si s-ar putea sa enervez pe cineva.
Ce nu am inteles si nu am acceptat niciodata este...,

Bunul samaritean

Se facea ca intr-o zi eu si micul artist ne aflam prin capitala in vizita la Gabi ( marele artist) si a lui sotie, Catalina.

Cum clanul celor "din 12 in 12" se intregise, ce mai ramanea de facut decat sa petrecem timpul intr-un mod cat mai placut? Zis si facut. Isi imbraca Gabi  hainele de duminica, adica pantalonii de piele si hai cu gasca la cinema. (trebuie precizat ca micul artist era destul de mic pe atunci, sa tot fi avut vreo 8-9 ani)
Ajungem noi la destinatie, ne ocupam locurile si incepe si filmul. Harry Potter.

Cand actiunea devenea mai interesanta, il vad pe Gabi ca sare de pe scaun si fuge la un copilas care se afla prin zona: