Şi a mai trecut un an şi eu tot putoare sunt. Mda, scriu pe blog
extrem de rar şi nici atunci. Dar să lăsăm lucrurile astea, să ne
limităm doar la cele mai "optimiste". Cum spuneam, a mai trecut un an şi
am învăţat multe. Da, spre exemplu am constatat că un om îşi poate lua
"un cerc în cap" fără să-l doară şi un altul poate pleca de la o
paranghelie şi să se trezească pe un teren de rugby, dar să se întrebe:
"moaaa, da' unde sunt porţile şi cum de joacă ăştia fotbal acilea???".
De asemenea, am învăţat, sau constatat, mai bine zis, că dacă te pune ăl
necurat să-ţi iei un pisoi, la scurt timp te mai trezeşti cu unul, apoi
cu un câine şi când realizezi că toţi se ţin după tine şi la budă,
orăcăind non-stop pe limba lor, e prea târziu, deja ţi-ai tras
"cireadă". Am mai învăţat că ăştia de comercializează vopsea de păr
sunt, câteodată, mincinoşi, după cum îţi e norocul. Adică, băi, îţi iei
un blond nordic şi după ce te speli pe ţeastă realizezi că ţi-o poţi
vinde la raionul de portocale. Pot spune că m-am şi maturizat, şi ce
dovadă mai bună poate fi, când am atins pragul de 30 de ani (mama lui de
prag), decât să-mi tuflesc un tatuaj? Şi sunt multe, dar, deh, vârsta,
nu mi le amintesc.
Însă, mulţi dintre voi s-au oprit la faza cu cercul în cap, nu-i aşa?
Hai şi nu mai bâjbâiţi. Coana Lillee vă luminează numaidecât. O colegă
de muncă, Tatiana (na, ce curaj pe mine, îi dau şi numele) a venit la
redacţie ţopăind. Tralala şi tralala, ne dă vestea: Mi-am luat un cerc
în cap.
