Scurte din viaţă şi cum am savurat o sticlă cu apă sfinţită

Şi a mai trecut un an şi eu tot putoare sunt. Mda, scriu pe blog extrem de rar şi nici atunci. Dar să lăsăm lucrurile astea, să ne limităm doar la cele mai "optimiste". Cum spuneam, a mai trecut un an şi am învăţat multe. Da, spre exemplu am constatat că un om îşi poate lua "un cerc în cap" fără să-l doară şi un altul poate pleca de la o paranghelie şi să se trezească pe un teren de rugby, dar să se întrebe: "moaaa, da' unde sunt porţile şi cum de joacă ăştia fotbal acilea???". De asemenea, am învăţat, sau constatat, mai bine zis, că dacă te pune ăl necurat să-ţi iei un pisoi, la scurt timp te mai trezeşti cu unul, apoi cu un câine şi când realizezi că toţi se ţin după tine şi la budă, orăcăind non-stop pe limba lor, e prea târziu, deja ţi-ai tras "cireadă". Am mai învăţat că ăştia de comercializează vopsea de păr sunt, câteodată, mincinoşi, după cum îţi e norocul. Adică, băi, îţi iei un blond nordic şi după ce te speli pe ţeastă realizezi că ţi-o poţi vinde la raionul de portocale. Pot spune că m-am şi maturizat, şi ce dovadă mai bună poate fi, când am atins pragul de 30 de ani (mama lui de prag), decât să-mi tuflesc un tatuaj? Şi sunt multe, dar, deh, vârsta, nu mi le amintesc.
Însă, mulţi dintre voi s-au oprit la faza cu cercul în cap, nu-i aşa? Hai şi nu mai bâjbâiţi. Coana Lillee vă luminează numaidecât. O colegă de muncă, Tatiana (na, ce curaj pe mine, îi dau şi numele) a venit la redacţie ţopăind. Tralala şi tralala, ne dă vestea: Mi-am luat un cerc în cap.

 

Haiţ, şi nu o fi durut-o? Dar de unde atâta veselie. Să vezi că e amnezică! Nee, tot trăgea că şi-a luat un cerc în cap, sau nu, s-a corectat ea, "de cap". Hm, deja mintea-mi începea să născocească scenarii, normal. Mă gândeam la d-alea cum au îngeraşii, şi încercam să le văd rostul. Dar nu şi nu! Cercul ei de cap era altceva. Dar ce, Doamne iartă-mă! Cum ce? O bentiţăăă, măăă! Rusoaica mea favorită, cum să nu o iubeşti?
Altă fază tare a fost când m-a prins directoarea că beam apă sfinţită, de sete. Doamne iartă-mă şi de data aceasta, dar o primisem de la un preot de venise prin redacţie. Toţi cei prezenţi primiserăm, şi era aşa mişto ambalată, de-mi făcea cu ochiul şi nu altceva. În plus, era foarte rece şi picurii ăia de pe sticlă urlau la mine: yamiii, ce gustoşi şi cristalini suntem!!! Jur că şi fâlfâiau din gene. Gâtlejul meu s-a lăsat pradă ispitei şi a început să gâlgâie. M-am gândit eu, aşa, că, în loc de preludiu, ar fi fost cool să ling picurii ăia de fâlfâiau din gene, de pe sticlă, dar nu mai ştiu ce am făcut, jur! M-am trezit cu o privire de tută satisfăcută, cu sticla pe jumătate goală, pe birou, şi, culmea, continuam să sorb câte un gât, aşa, ca pe cafea. Euforia a încetat când am auzit vocea directoarei: Lil, ce faci acolo?
Nimic, beau apă.
Păi, agheasmă bei tu de sete?, mă întreabă ea. Şi i s-a făcut milă de mine şi mi-a dat apă plată. Dar, zău, că m-am simţit mai "curată" în ziua aia. Şi parcă nici gustul nu era la fel de bun.
Faza cu plecatul de la paranghelie şi trezitul pe un teren de rugby, data viitoare. Trebuie să cer acordul.
În rest, ce să vă spun, am şi un ghiorliţ, îl cheamă Papi. Cumnatul meu îmi spune că se scrie Puppy, da' io nu vreau. Papi şi gata. Mda, deja mi-am tras "ferma animalelor". Chilălăială ce e la mine pe tarla nu aţi văzut de când mama voastră v-a făcut. Şi, cel mai naşpa e că am mai aflat un lucru despre câini: când se bucură (că ai venit acasă, spre exemplu), fac pişu. Etee, prima oară am rămas şocată. Ăsta se pişă pe mine, sau ce? Ceva de genul: ai venit acasă, hai să te chiş în freză! Ok, o dată, de două ori, dar mai încetează, câine, că mă simt prost. Dar, nu, cică aşa fac ei de bucurie. Şi ţine-te, Lilloaico, bine. Vii acasă, deschizi uşa, cu o mână te descalţi, cu una îţi arunci poşeta. Na, mai faci şi exerciţii de echilibristică, motanii se freacă de tine, câinele ţopăie. Te uiţi la ghete dar tre' să ai grijă nu-ţi scape privirea pe câine, că ăla eşti. Te faci că nu-l vezi, speri să se liniştească, şi când zici, gata, s-a calmat, hai să-l mângâi, ăla ia poziţia de şuşu. Şi ia una bucată ghiorliţ şi fugi cu el în curte, împiedică-te de motani... Un ritual întreg, ce mama mă-sii. Nu mai spun ce găsesc dimineaţa în casă. Tămbălău, chestii roase şi când te pregăteşti să urli, toate trei lighioanele stau cuminţele şi se gudură la tine. Sunt o sclavă!!!
Vă pup şi vă doresc un an aşa cum vi-l doriţi şi voi.   >:D<

P.S. Prevăd deja un comentariu de genul: nu prea ai avut inspiraţie, te lasă imaginaţia, alea-cutare. Răspuns în avans: da, bre, sunt urmărită de ruşi. :)) Hai, pa!