sâmbătă, 26 martie 2011

Tigari avem...

Fumatorii stiu bine care e faza cu tigarile, nefumatorii spun ca este un viciu nesanatos. Stiu ca nu sunt sunt bune, ca dauneaza sanatatii, ca sunt bani cheltuiti aiurea si cu toate astea tot fumez. Ce poti sa-mi faci? Sa-mi dai in cap? 
Daca as putea sa ma las? Avand in vedere ca nu fumez la cafea ( un lucru neobisnuit pentru un fumator, nu? ), ca nu fumez cu zilele daca nu am chef, da, as putea sa ma las. De ce nu ma las? Ca nu vreau. Na, ca am spus-o si p'asta.
Am fumat mult timp kent 8, de la un timp incoace fumez kent 4. Dar ati observat cat de larga este toata aceasta "arie" a tigarilor? Parca ne si putem caracteriza in functie de ce anume fumam. Gagicutele emancipate fumeaza tigari slim, cu arome de trandafir, ciocolata, vuitton si miu-miu. Ce, fumeaza ca mine kent 4? Nee.
Barbatii adevarati baga trabucuri, pipa, d'astea puternice, barbatesti.
Nu va suparati pe mine, stiti doar ca eu glumesc. :) Ca sa va impac, va marturisesc ca si eu mai fumez narghilea. Suntem chit?

vineri, 25 martie 2011

Un pas inainte pentru medicina in Constanta

Nu-i asa ca vi s-a intamplat sa luati o pastila  pentru orice afectiune, nu conteaza, si sa va doara stomacul? Ati mancat ceva inainte? Poate ca nu. De ce? Pai, va durea prea tare capul, sa zicem, si nu ati mai avut rabdarea necesara sa va ganditi la micile detalii. Sau poate ca v-ati gandit dar nu ati mai rezistat. O durere de stomac sau o cefalee? Ok, sa fie aia de stomac, e mai usor de suportat. ( poate ca nu e asa, dar nah )
Sau, de cate ori ati mancat ceva si v-a cazut greu la stomac? Greata, varsaturi, indigestii, nasol. O farmacie, unde e o farmacie? In momentele acelea e mai dificil sa ajungi la farmacie, nu?
Sunt doua probleme la care niciodata nu m-am gandit asa, in mod special. Am tratat totul ca atare. Bine, mai sunt si cazuri in care unele persoane poseda farmacii ambulante ( demne de toata invidia farmacistilor ), cum ar fi Gabi, fratele meu cel mare ( marele artist ). Aceasta categorie de oameni o excludem in cazul de fata.
Acum, sincer, voi nu v-ati confruntat cu cele doua probleme prezentate mai sus? Ehhh, dragii mei, daca voi credeti ca nimeni nu s-a gandit in mod serios la o rezolvare, va inselati amarnic.
Exista un nou concept introdus pe piata care , cred eu, va prinde foarte bine. Abia aseara l-am descoperit in timp ce ma plimbam prin piata. Ia priviti despre ce este vorba:

duminică, 20 martie 2011

Hotul

Care este primul lucru pe care il faci dimineata, dupa ce te trezesti? Te duci la baie, nu?
In principiu da, daca nu se iveste cate ceva pe drum care sa-ti schimbe traiectoria. Cum ar fi: esarfe imprastiate prin living, articole de decor mutate de la locul lor, reviste rupte, pamant de flori in loc de covor. In cazul asta mai amani un pic intalnirea cu toaleta. 
In dimineata aceasta am iesit usor din dormitor si in tot drumul pana la baie nu am gasit nimic care sa-mi atraga atentia. Se anunta a fi o dimineata linistita. Ba chiar l-am intalnit si pe Capone, care statea linistit pe o masuta, ca un ingeras. Aproape ca i se vedeau aripioarele. M-am oprit si l-am mangaiat, iar el ( in mod straniu ) nu prea se bucura cum o face de obicei ( ca un isteric ). Iete ce fata avea:

marți, 15 martie 2011

Pofte

Toti avem pofte mai devreme sau mai tarziu sau poate tot timpul. Numai ca un om normal pofteste la o prajitura, la un anumit fel de mancare...sau, de ce nu, la o tigara. Dar cine a zis ca eu sunt un om normal?
Astazi am fost "libera la mare", la propriu. M-am trezit, mi-am facut o cafea... Stiti voi, ritualul de dimineta, iar tot ce aveam in minte era ceva de genul:  ce mama naibii caut treaza la ora asta? Nu era nici mai mult, nici mai putin, de ora 8 dimineata. 
Si cum stateam si cugetam, a venit si raspunsul: cred ca mi-e pofta de  ceva. Gata, stiu, mi-e pofta de o poseta noua sau, mai bine zis, un sac. 
Da, pentru ca eu port "saci" cat mai mari si mai incapatori in care gasesti aproape orice dar nimic folositor. Ca de exemplu: odorizant pentru wc. Il cumparasem cu ceva timp in urma si uitasem de el, noroc cu o colega de serviciu care a fost mai atenta in momentul cand scotoceam prin papornita si care a inceput sa rada intr-un asa hal incat m-a facut sa paralizez. Deja ma gandeam cu teama la ce ar fi putut sa-i provoace rafala de ras. Doar nu oi avea chiloti prin geanta, dar mai stii? Cand mi-a spus despre ce e vorba, am rasuflat usurata si i-am raspuns cu nonsalanta:

luni, 14 martie 2011

Una scurta sau cum am ajuns muza

Va plac reclamele ( tv, radio) ? Eu nu stiu in ce categorie ma incadrez, totusi cred ca nu ma omor dupa ele dar unele ma amuza atat de tare incat tind sa devin isterica :)) Bine, dar din ce nu ma amuz eu? Sau cand nu sunt eu isterica? Intrebati-l pe sotul meu, iar pana va raspunde el ( care este legat de calorifer ) trebuie sa va povestesc ce am descoperit aseara.

Inainte de culcare am luat chestia aia care se mai numeste si telecomanda si am inceput sa-mi mai exersez muschii degetelor, butonand. 
Fara sa vreau, am nimerit in toiul unei reclame foooarte interesante, la Persil. E o tanti care trebuie sa iasa in oras cu familia si vaaai, omfg, omfg, descopera ditamai pata pe camasa. Hiiii, .ce sa faca! Incearca sa se stearga, sa decupeze pata, sa mascheze cu un ghiveci cu flori, lalala, pana, triing, isi aduce aminte ca are niste Persil prin baie. Si ce se gandeste ea in timp ce tot familionul o astepta la usa? Ia stai, ma frate, sa ma apuc eu sa-mi spal camasa cu niste Persil. Minuneee: alba ca lacrima ( dupa ce iti torni lapte in ochi ). Toti o pupa si o admira pe tanti spalatoreasa rapida. Camasa curata, familion incantat si gata. Minunat, nu? Dar stati asa, sa vedeti ce rol am eu, eheee...

La sfarsit apare povestitorul ala ( vocea care-ti spune cate ceva la sfarsitul fiecarei reclame: morala, concluzia, abureala ) si imi spune mie, da, mie: Persil, inspirat de tine !!
Hmmm, putin confuza sau poate uimita, sau poate nu:  bai, cu mine vorbeste? Inspirat de mine?  Baaai da-ma dracu', ce tare am ajuns. Am ajuns muza pentru detergent !!! Hai, fie, va dau voie sa ma atingeti !!! :))

joi, 10 martie 2011

Intamplari...marca proprie

Cred ca deja ma cunoasteti. Sunt Lillee si asta spune tot. O persoana calma, meticuloasa, serioasa, conservatoare si mai ales....bruneta. Hai ca deja pisoiul rade, in spatele meu, de se tavaleste pe tavan.
Ia priviti, boieri dumneavostra, ce tampenii am facut eu in ultima perioada. Rog juriul sa fie ceva mai indulgent.

1. Intr-o dimineata alerga sefu' prin birou, tinand in mana o cana plina cu apa. Ma uit ce ma uit si-l intreb:
-Ce s-a intamplat?
-Femeia de serviciu a uitat sa mai ude florile astea si se ofilesc.
Stau eu putin, ma scarpin dupa ureche, si intreb:
-Da' ce, noi avem flori?
Asta avand in vedere ca langa biroul meu troneaza o ditamai planta de genul:

miercuri, 9 martie 2011

Mica vedeta

Frate'miu va intreaba:

Cum reactionezi cand fiul tau (clasa a III-a) devine “vedeta” scolii, in urma a doua versuri scrise de el, dedicate mamei??????????  Cand mergi seara la clubul de fitness si spa, iar mame ale colegilor de scoala te felicita pentru ca ai un copil haios, cand profesoara de educatie fizica (care preda ore de spinning la club) iti spune ca cel mic va va face azi o surpriza !?!?
Ne dumirim pana la urma, cand citim felicitarea facuta si scrisa de manuta lui:
Mamei, de 8 Martie
Mama mea-i foarte frumoasa
De aceea a luat-o tata acasa……”
Desi mie imi suna a manea (nu ascult acest gen, dar nici nu ii condamn pe cei care asculta), se pare ca cele 2 versuri au prins foarte bine, iar responsabilul de comunicare din scoala l-a citat in editia electronica a ziarului scolii – de unde si reactiile din mediul scolar.

Pot sa raspund prima? Voi fi foarte scurta: asa tata, asa fiu :))
Dimitri ( asa il cheama pe cel mic ) ruullllz !
Si ca sa vedeti ce suflet bun am, v-am atasat si o poza cu Dimitri, sa va puteti face o parere :)
Cititi versurile si uitati-va la fotografie :) Cum e? Aplauze pentru copil !!!
 

luni, 7 martie 2011

Zambiti! Sunteti la camera ascunsa, sau nu?



Intamplarea de mai jos este povestita de "marele artist", fratele meu mai mare. :)  Tot el este si personajul principal.


In urma cu vreo luna, primesc un telefon (apel telephonic, se intelege ) de
la o firma respectabila de mobilier din Bucuresti (de unde cumparasem
mobila in casa in urma cu 2 ani), prin care o duduie amabila ma anunta ca
peste o saptamana mi se va livra un coltar de piele portocaliu....!?!? I-am
explicat ca nu am comandat asa ceva si ca oricum, din punctul meu de vedere,
este oribila piesa de mobilier in cauza si ca nu as comanda asa ceva. Nu m-a
crezut si a revenit cu un telefon, intrebandu-ma daca nu cumva m-am razgandit
pt ca e pacat ca am platit si acum nu imi mai place.....Iritat ca ma scosese
a doua ora dintr-un meeting important, i-am spus printre dinti (nu puteam sa
ma manifest, eram in proximitatea salii de sedinte) ca "nu am comandat, nu
am platit si nu vreau asa ceva in casa".

Perfect am zis eu, insa a doua zi dimineata, ma suna seful duduii in cauza
si imi spune ca nu li s-a mai intamplat ca cineva sa comande o piesa asa de
costisitoare si sa refuze livrarea....si ia-o de la inceput cu
explicatiile...eram mai calm, era dimineata . Zice ok si inchide. Nu pt mult
timp, dupa-amiaza , iar ma suna si imi spune ca "poate a comandat sotia mea
si intentiona sa fie o supriza.....".  Enervat ii spun ca, daca sotia mea ar
face vreodata vreo comanda de mobilier (desi nu e genul ei, pt ca ea doar vine
cu o idée de decorare, dar nu pleaca sa o puna in practica, eu sunt
designerul , executantul ) inseamna ca isi face pe ascuns o casa si ca ma
va parasi.....si nu cred sa am eu norocul asta !!!!!!!!! Interlocutorul face
o pauza...pesemne ca nu stia ce sa creada...apoi imi spune ca ii pare
rau.....nu am inteles de ce, dar ma rog.....

sâmbătă, 5 martie 2011

Sclipiri de blonda

Acest articol face parte din categoria " intamplari oxigenate ", asa cum bine v-am obisnuit. Voi stiti ca nu sunt genul de om care umbla cu cioara vopsita si recunosc faptul ca uneori chiar am niste sclipiri de blonda veritabila.
Sa vedeti acum sclipire.
Intamplarea ce urmeaza a fi relatata a avut loc intr-un cabinet stomatologic, loc in care ( pe vremea aceea ) imi castigam existenta.

Si, in timp ce-mi castigam existenta, se aude clopotelul usii de la intrare. Imi iau zambetul cu mine si ma duc in intampinarea noului "vizitator".

joi, 3 martie 2011

Ce mai citim?

Cu toate ca-mi place sa cred ca sunt deschisa la nou, nu de fiecare data se si intampla lucrul acesta. De exemplu: capitolul lectura. Mi-a intrat in cap ca nu-mi place sa citesc altceva decat carti cu tenta istorica si punct. Oamenii m-au lasat in durerea mea, in fond ce rost avea sa ma scoata cineva din ale mele? Mai nasol ca nu aveam cu cine dezbate acest subiect. Si ce m-am gandit? Ia sa-l pun eu pe frate'miu ala mic sa citeasca o astfel de carte, sa am si eu cu cine schimba o parere. A luat el cartea ( nu mai stiu sigur ce era... Maria Stuart, parca ) dar a abandonat-o la fel de repede. Ahhh, ce esec, ce esec. Nu am mai insistat pe tema aceasta dar a venit el la mine cu o carte de Stephen King - Jocul lui Gerald.
In prima faza i-am zis ceva de genul: ia pleaca, ma, cu aberatiile astea, dar imediat mi-am dat seama ca am vazut niste ecranizari facute dupa romanele lui King si mi-au placut.
toateBlogurile.ro