Facebook, un loc pe unde mai intru, ca o cutră ce sunt, să-mi mai clătesc ochii şi să văd cum se mai pune ţara la cale. Nu-s genul să pic în extreme, să-mi fac probleme existenţiale din faptul că stau prea mult pe internet sau pe Facebook şi să-mi fac strategii cum să-mi închid contul pentru a face o pauză. Aaaah, shit, prea complicat pentru mine. E simplu, nu am chef, nu intru, ce atâtea chestii - trestii, nu trebuie să-mi obosesc căp'şorul, şi aşa prea blond.
Însă, tot nu înţeleg un lucru şi poate mi-l explicaţi voi. Când ţi-e lumea mai dragă şi te afunzi în fotoliu, cu laptop-ul în braţe, după o zi a dracului de agitată, tragi cu poftă din tutungică, îţi bălăceşti botul într-o cană cu ceai cu gust de rahat (deh, mai sunt persoane care îţi bagă în ţeastă: ceaiul e buuuun, tre' să beeeei) şi pipăi agale mouse-ul, dând de rotiţă în jos, eh, taman atunci ţi se derulează prin faţa ochilor mesaje precum: "dacă iubeşti, nu înşeli".
STOP! Clip-clip. Stai o clipă cu privirea aţintită pe chestia aia, după care ridici, uşor, cana cu ceai şi spui: mama ta de zamă de plante, mi-ai inundat creierul, hă? Fâlfâi din gene, laşi cana şi mai bagi niţel conţinut de tutungică. Pagina se derulează şi apare: "dragostea învinge tot!", "prieteni îţi sunt mulţi cu numele dar cei adevăraţi sunt puţini", "viaţa e scurtă, iubirea o face mai lungă".... Hait? Dar ce satană-i asta? Am nimerit la psiholog şi eu mă cred acasă, ca o ignorantă ce sunt?
