Pură coincidenţă, parol! Nu ştiu cum s-a nimerit, cert este că nu pic
prea bine în povestea de faţă, dar nu contează pentru că nu mă pot
abţine. Mă mănâncă dejtele de zici că mi le-am frecat de urzici.
Să vedeţi. În această mirobolantă seară, cum m-am întors de la
serviciu, am zis să bântui niţel pe net, aşa, de relaxare. Anşeea, şi
cum îmi benoclam eu oc'şorii pe pagina de facebook, (ca o cutră ce sunt,
să vad ce a mai făcut vecinul, ce şi-a mai luat, pe unde mai este, că,
deh, acu' nu se mai poartă scăunelul în faţa blocului şi punga cu
seminţe. Nee, acum stai ca boieru' la căldurică, la birou, şi te
informezi în voie), ce îmi scrijeleşte retina? Ceva cu dureri de cap. Şi
mă opresc, tot mă plângeam eu p-acilea că mă doare ţestosul de mor.
Însă, norocul meu că doar ce lăsasem cana din mână, că altfel ieşea urât
de tot. Şi aici recunosc faptul că sunt un câine zdrenţuros: cum vin
acasă, beau restul de cafea, ce-mi rămâne de dimineaţă, dar asta e altă
poveste. După cum spuneam, bine că nu aveam nimic în mână, gură, sau
alte orificii (fără iz de pornache, suntem oameni serioşi, ce naiba!)
Se afișează postările cu eticheta dureri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dureri. Afișați toate postările
luni, 4 martie 2013
luni, 21 noiembrie 2011
Lovită de tir şi băgată la congelator
Sâmbătă am fost ok, puţin nervoasă că mi s-a amânat o plecare la
Bucureşti, dar am fost ok. M-am relaxat la o partidă de... tuns. Haha,
pun pariu că vă gândeaţi la alte alea. Muhahaha. Mbon, să revenim.
Am umblat brambura, am ajuns acasă, tra la la şi tra la la, hai să ne uităm la un film, aşa, bătrâneşte, fără nici un chef de cluburi. În timp ce filmul îşi desfăşura acţiunea, coana Lillee simţea cum este pocnită cu un ciocan în oase. La început mai firav şi apoi din ce în ce mai agresiv. O dată, de două ori, de trei ori, da' mai dă-o în bip, bip, bip de treabă. Ce sunt eu aici, loc de dat cu ciocanul, ciuca bubuiturilor? Schimbă poziţia, schimbă locul, nimic.
Am umblat brambura, am ajuns acasă, tra la la şi tra la la, hai să ne uităm la un film, aşa, bătrâneşte, fără nici un chef de cluburi. În timp ce filmul îşi desfăşura acţiunea, coana Lillee simţea cum este pocnită cu un ciocan în oase. La început mai firav şi apoi din ce în ce mai agresiv. O dată, de două ori, de trei ori, da' mai dă-o în bip, bip, bip de treabă. Ce sunt eu aici, loc de dat cu ciocanul, ciuca bubuiturilor? Schimbă poziţia, schimbă locul, nimic.