Obiceiuri de "conservare"...

Ca-n fiecare familie, am fost crescuta pe baza anumitor conceptii si obiceiuri. Pe unele dintre ele nici nu le-am bagat in seama ( slava domnului ) iar cateva le-am preluat fara sa vreau sau pur si simplu mi s-au format pe parcurs. Dar nu-mi fac probleme, stiu ca fiecare dintre noi avem pitici, de ce nu as avea si eu? Dar sa lasam piticii sa-si faca siesta, ca de-i bag prea mult in seama iar mi se urca la cap si s-ar putea sa enervez pe cineva.
Ce nu am inteles si nu am acceptat niciodata este...,

Bunul samaritean

Se facea ca intr-o zi eu si micul artist ne aflam prin capitala in vizita la Gabi ( marele artist) si a lui sotie, Catalina.

Cum clanul celor "din 12 in 12" se intregise, ce mai ramanea de facut decat sa petrecem timpul intr-un mod cat mai placut? Zis si facut. Isi imbraca Gabi  hainele de duminica, adica pantalonii de piele si hai cu gasca la cinema. (trebuie precizat ca micul artist era destul de mic pe atunci, sa tot fi avut vreo 8-9 ani)
Ajungem noi la destinatie, ne ocupam locurile si incepe si filmul. Harry Potter.

Cand actiunea devenea mai interesanta, il vad pe Gabi ca sare de pe scaun si fuge la un copilas care se afla prin zona:

Coca-Cola

Stiu ca nu este buna pentru organism, ca este otrava curata. Contine o gramada de prostii:
-colorant caramel ( E150C): care poate produce spasme si duce la scaderea numarului de limfocite.
-acidifiant acid fosforic (E338): care duce la incetinirea asimilarii de calciu, magneziu si fier;
-cafeina: care duce la anxietate, diabet, insomnii, boli de inima, probleme digestive, probleme renale, probleme oculare....si lista poate continua.
Chiar am facut un test la un moment dat si mi-a albit anumite obiecte de inox.

Gânduri care dor

 Îmi aduc aminte cum era înainte, cât de uşor puteam să spun "vă urăsc!", cât de repede puteam să mă enervez şi să arunc venin, iar în schimb nu primeam decât nişte ochi trişti şi capete plecate. Însă nici atunci nu mi se stingea răutatea, nu conştientizam, eram prea mică. Fiecare lucru mărunt prindea nişte cote maxime, pentru mine era important. De ce? De ce nu mă înţelege nimeni - mă întrebam eu pe atunci.

Magazinele de cartier

Nu am nimic cu magazinele "de cartier", a nu ma intelege gresit, doar ca uneori imi cam tulbura diminetile. Diminetile, pentru ca in general apelez la aceste locuri cand sunt pe fuga si constat ca imi trebuie cate ceva, iar intrebarea este cand suntem noi pe fuga daca nu dimineata? Spre exemplu, astazi, dupa vreo 4 ore de somn, incep a bantui prin casa constatand ca imi lipseste lucrul cel mai important: cafeaua. Lipa lipa spre magazin, afara superb.

Imi platesc meniul la... "pomana"

Nu am nimic cu religia, nu m-a preocupat niciodata subiectul acesta indeosebi de mult incat sa stau sa fac analiza. Pur si simplu l-am luat ca atare. Cateodata e bine sa ai in ce sa te refugiezi, nu sunt fanatica, nu frecventez mersul la biserica, dar nici nu stau sa acuz pe cei ce o fac.

La noi, in Romania, este obiceiul cu "pomenile", probabil fiecare dintre noi am fost macar

Ador tara in care m-am nascut...

Romania, tara unde ne-am nascut si unde ne ducem existenta, patria noastra minunata, care ne ofera toate posibilitatile spre un trai mai bun. Traind in Romania esti cuprins in pemanenta de o stare de beatitudine, de speranta, nu-i asa? Inca de mica am fost intoxicata cu eterna lozinca "invata carte, maica, doar asa ajungi cineva". Buun...,