Vine vara, bine-mi pare...

Soarele îşi face simţită prezenţa pe zi ce trece, prilej de bucurie, normal. Natura se trezeşte la viaţă, totul prinde culoare, începe un nou capitol.
 
 Favorizaţi sunt cei ce locuiesc la casă, nu? Curte, grătar, relaxare în aer liber şi intimitate. Având în vedere că mă încadrez în termenii şi condiţiile "locuitorului la casă" ar fi trebuit să fiu copleşită de o stare de beatitudine.  
 
 Şi poate că aş fi fost, dar să nu uităm că trăim în România, unde maneaua este soră cu românul iar gradele de rudenie necesită strigate. ( ca să ştie lumea ce ciumeg este io si ce sistem suraund ham. )

Gimnastica sexuala

Am primit un e-mail de la divahair care suna cam asa: Gimnastica sexuala: drumul catre extaz. Zic: opa, ia sa vedem ce lucruri interesante s-au mai descoperit sau ce studii s-au mai facut. Stiti doar ca sunt foarte interesata de aceste lucruri cu totul si cu totul "inteligente". Si pac, dau click. O multitudine de titluri si culori imi invadeaza monitorul, o adevarata incantare a ochiului. Caut prin amestecatura respectiva si gasesc si titlul care imi invadase mail-ul. O introducere tip standard:  organismul nostru reprezinta un imens cumul de energii, bla bla, daca nu o gestionam cum trebuie, intreaga energie sexuala se va pierde prin zona genitala.

Ocupat!

Va povesteam eu acu' ceva vreme ca vara mai tragem cate o fuga prin Silistea, un satuc aflat pe langa Constanta.

Un prieten are o casa prin zona si de cate ori se iveste ocazia ne adunam frumusel cu mic cu mare pentru o mica relaxare la aer curat, care de fiecare data se transforma in nopti nedormite si gratare stinse cu bere.

Se facea ca in una din aceste "adunari generale", mai erau prezenti si alti amatori de aer curat, necunoscuti mie. Dar dupa cum stim ca oamenii la "suferinta" se imprietenesc cel mai repede, n-a fost o problema prea mare, poate doar de timp.

Privelişte de dimineaţă

Clămpănind în papucii mei de casă, cu cana de cafea în mână şi pisica la subţioară, mă îndrept agale spre lăcaşul destinat pregătirilor matinale. Prin şiretlicuri numai de mine ştiute, încerc să scap de povara pisoiului, însă fără rezultat. În fiecare zi duc această luptă crâncenă, dar blănosul se dovedeşte a fi mai tare în gură decât mine şi în gheare, agăţându-se disperat de halatul meu.

Astfel mă face să cedez de fiecare dată şi mă obligă în acelaşi timp să-mi rezolv toate problemele cu el în braţe. În speranţa că într-o zi voi avea câştig de cauză, mereu vin cu planuri noi şi încerc imposibilul, la fel şi în această dimineaţă. Concentrată asupra situaţiei în care mă aflam, îmi arunc pentru o secundă ochii pe fereastră. Ce îmi era dat să văd, m-a făcut să uit de blănosul care torcea victorios.

Ospitalitatea la romani

Or fi romanii cum or fi, dar la ospitalitate nimeni nu-i intrece. Suntem recunoscuti pentru acest lucru. Ospitalitatea este arma noastra forte, de care abuzam si abuzam peste masura.
Suntem crescuti in acest mod, ni se implanteaza inca de mici acest obicei si ajungem la un moment dat cand ne trezim ca nu este chiar asa placut.

Pe mine una a inceput sa ma enerveze. Inteleg sa fii manierat, sa intrebi omul daca doreste un anume lucru, dar romanul nu se poate abtine, nu se poate limita. El trebuie sa exagereze in absolut orice, sa intreaca masura, sa devina stresant si nesuferit pentru ca altfel nu s-ar mai numi roman, nu?

Acum, in perioada sarbatorilor de iarna, trebuie sa onoram anumite vizite. La familie este super placut, dar trebuie sa mai mergi si prin alte parti, ca deh, asa-i traditia. Si nici nu ajungi bine acolo, ca deja incepe show-ul. Tu cu o cizma in picior si cu haina partial descheiata iar gazda calare pe tine: "hai intrati, intrati. Cu ce sa va servesc? Un pahar de vin, asa, de incalzire? Hai un pahar merge, nu? Stii cat de bun este? Hai ca merge, iti pun."