Se afișează postările cu eticheta nasol. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nasol. Afișați toate postările

duminică, 2 octombrie 2011

Vampiri pe ritm de salsa

Aseară am văzut cel mai nasol film făcut de la maimuţă încoa'. Fright night pe numele lui. Acu' dacă ne luăm după numele tradus în română nu ştiu ce va ieşi. La cum traduc ăştia sigur se va numi " vecinul meu vampir " sau aşa ceva.
Să mor dacă mai înţeleg cum stau treburile în materie de filme. Toată lumea îl lăuda moaamă, moaaamă, pe IMDb notă destul de ok, am văzut că-i şi Colin Farrel p'acolo, ce să mai, credeam că rupe. Da, adevărul e că mi-a rupt un căscat prelung. Poate m-am screlozat eu, poate mi-a murit şi singurul neuron şi nu mai am capacitatea de a aprecia un lucru frumos, de calitate.
Dacă nici vampirii nu mi-au captat atenţia, e de rău. În general îmi plac, sunt sexoşi, am sechele de când l-am văzut pe Brad Pitt în "interviu cu un vampir". Mi-a marcat copilăria. A fost prima mea dragoste, lingeam posterele şi nu altceva. Frână, să revenim la subiect, nu vreau să ud fotoliul.
Îmi place şi coloana sonoră a filmelor de acest gen. Rock. Da' chiar, de ce mereu rock? Cum apare un vampir, hop şi chitara bas. Hă? O fi vreo lege, vreo regulă nescrisă?
Uite, în filmul de aseară, când apărea vampirul Farrel, se potrivea mai degrabă un merengue, salsa ceva. Parcă îl şi vedeam pe fiorosul vampiros venind spre victimă în paşi de salsa. Eh? Şi victima se apăra pe ritmul passo doble. Pe bune de nu se potrivea la fix. Ar fi fost un şou nemaipomenit. Aş fi dat note, i-aş fi cerut părerea şi lui Mihai Petre, cu nominalizări, finală, impresia artistică la muşcături, alea alea.

miercuri, 24 martie 2010

Vine vara, bine-mi pare...


Soarele îşi face simţită prezenţa pe zi ce trece, prilej de bucurie, normal. Natura se trezeşte la viaţă, totul prinde culoare, începe un nou capitol.
 
 Favorizaţi sunt cei ce locuiesc la casă, nu? Curte, grătar, relaxare în aer liber şi intimitate. Având în vedere că mă încadrez în termenii şi condiţiile "locuitorului la casă" ar fi trebuit să fiu copleşită de o stare de beatitudine.  
 
 Şi poate că aş fi fost, dar să nu uităm că trăim în România, unde maneaua este soră cu românul iar gradele de rudenie necesită strigate. ( ca să ştie lumea ce ciumeg este io si ce sistem suraund ham. )
toateBlogurile.ro