Lillee, la Ziua Marinei: ori la bal, ori la spital!

Derulăm şirul evenimentelor.
A fost ziua Marinei, sărbătorită cu surle şi trâmbiţe pe meleaguri constănţene, păi cum altfel. Cum mi-s taman din oraşul de faţă şi, vaai, lucrez şi în presă, seara de dinaintea marelui eveniment a fost una agitată. Stăteam şi-mi făceam cruce cu limba-n gură să nu care cumva să fiu eu norocoasa ce trebuie să-şi facă apariţia la locul cu pricina. Nu de alta, dar am aşa o baftă la treburile astea de zici că întreaga planetă conspiră împotriva mea. "Dăăă, Doaamne, să nu fiu fericita câştigătoare a lozului, dăăă, Doooamne, cutare - cutare" - îşi zicea coana Lillee.
Dimineaţă, ţrrr, ţrrr, telefonul îmi zbârnâia de mama focului. Rezultatul? MĂ DUC LA ZIUA MARINEI. Iubesc viaţa, dar văd că şi ea ce mă iubeşteee.

Lillee, transformată în animal de companie, la inaugurarea pasarelei din Mamaia

Nebunia curului pansat la Constanţa. După cum bine ştiţi, s-a inaugurat pasarela din staţiunea Mamaia, plimbări cu vaporaşul, moca, timp de o săptămână, chestiuţe-vrăbiuţe. În fine, mă duc şi eu în interes de serviciu.
Ajunge Lillee la locul cu pricina când, brusc, mi se crapă retina. Puhooooi de lume, parcă era apocalipsa. Wtf? Nici la revoluţie nu era atâta lume, ce mama lu' ăl necurat?
Pff, trag aer în piept şi înaintez pe pasarelă. Asta e, când trebuie, trebuie. O bună bucată de timp totul a fost bine, cam până la jumate, aşa. Acolo... zid de babalâci. Uaaa, dezmăţ, urlete, strigăte, nebuneli. Mă opresc. Zic, băi, vor înţelege de vorbă bună, trebuie să îi iau cu binişorul: sunt de la presă, trebuie să ajung în faţă.