Cădură mare, monşer! Pe litoral, caterincă maximă

Vară, cald, muncă şi iar cald, cald!!! Ce poate fi mai minunat? Eh, dar cum trebuie să trecem şi peste asta, mulţi ar zice că mă smiorcăi degeaba întrucât locuiesc la mare şi, nah, aici e vremea ceva mai acceptabilă. O fi, nu contest, dar tot mă plâng, na, ce puteţi să-mi faceţi?
Ok, şi cum meseria mea este inedită în fiecare zi, pot spune că în ultima vreme am găsit o reală sursă de amuzament. Pe plajă! Daa, oamenii sunt atât de dezinvolţi când sunt în concediu de nici nu-ţi poţi imagina. Reportajele pe plajă sunt obositoare, te bate soarele în cap de-ţi face creierii omletă, însă totul trece când dai peste o sursă de fun, care, din omletă, îşi face creierul ou ochi.
Super tari sunt fazele când vezi tolănite, în toată spledorea lor, cu şalvarii fâlfâind în briza mării, cocoane de peste 70 de ani, la orele amiezii, pe plajă. Iar la întrebări generice precum "nu vă este teamă să staţi pe plajă la ora asta", tanti îţi răspunde nonşalant: "nee, sunt trecută prin viaţă, sunt bătută, am lucrat la grădină, de cine să-mi fie frică?"

Lillee, transformată în animal de companie, la inaugurarea pasarelei din Mamaia

Nebunia curului pansat la Constanţa. După cum bine ştiţi, s-a inaugurat pasarela din staţiunea Mamaia, plimbări cu vaporaşul, moca, timp de o săptămână, chestiuţe-vrăbiuţe. În fine, mă duc şi eu în interes de serviciu.
Ajunge Lillee la locul cu pricina când, brusc, mi se crapă retina. Puhooooi de lume, parcă era apocalipsa. Wtf? Nici la revoluţie nu era atâta lume, ce mama lu' ăl necurat?
Pff, trag aer în piept şi înaintez pe pasarelă. Asta e, când trebuie, trebuie. O bună bucată de timp totul a fost bine, cam până la jumate, aşa. Acolo... zid de babalâci. Uaaa, dezmăţ, urlete, strigăte, nebuneli. Mă opresc. Zic, băi, vor înţelege de vorbă bună, trebuie să îi iau cu binişorul: sunt de la presă, trebuie să ajung în faţă.