Târâşenia de sâmbătă dimineaţa şi cum am fost acuzată că am o altă relaţie amoroasă

Să vedeţi cum mi-am început ziua de sâmbătă. Dar pentru asta, începutul a fost vineri seară. Mboon, am ieşit şi eu ca omul cu nişte prieteni la un pahar de ceva, că, doar deh, dacă am treijde ani, asta nu înseamnă că m-am şi călugărit. Mboon, că a fost un pahar, două sau mai multe, chiar nu contează, cert este că a fost fain. A doua zi, blesteme şi huiduieli la propria-mi persoană: cearrrraa mamii tale de tută, cu cine te-o mai pune la ieşeli când sâmbătă dimineaţă tre' să munceşti. Anşea, după chinuri groaznice de a mă spăla pe mufarină, făcut slalom printre pisoi şi ghiorliţ, ce ţopăiau şi mă trăgeau de halat (complotau la echilibrul meu şi aşa şubred), am reuşit să mă apuc de treabă. Nu trece mult timp şi-mi sună telefonul. Număr ascuns. Nu-i bai, io răspund, poate îmi dă cineva un pont benefic pentru ale mele. Când colo... moucles. Doar: hââârşşş, hââârşşş, un gâjâit de respiraţie d-aia apăsată. Alo, alo, aia mă-sii. Nimic. Asta e, soarta, aerul inspirat şi expirat a vrut să mă salute, cum să-l refuz?
Închid şi îmi văd de ale mele. Iar sună telefonul, cu număr afişat. Răspund şi o duduie veselă mă întreabă ceva în legătură cu o programare la unghii. Stau, mă gândesc niţel şi încremenesc! Băi, să vezi că în adâncul sufletului meu am apucături de piţipoancă irecuperabilă!!! Adică, nah, îmi fac şi eu unghiile, dar mă şoca ideea ca primul lucru pe care îl fac, fiind sub influenţa alcoolului, e să sun să mă programez la unghii cu gel sau zbârcâz d'ăla. Cum stăteam eu cu telefonul la ureche, gura căscată, bălind într-o rână, cu cearcănele până la buric, pisoiul înfipt cu ghearele în ceafa-mi încordată şi câinele lingându-mi papucii, vocea duduii mă trezeşte din nou:
- Aţi sunat să vă faceţi programare pentru azi?
- Nu, am răspuns eu, încercând să-mi scot motanul din ceafă.
- Poate a sunat cineva de pe telefonul dumneavoastră şi s-a programat?


Hiiiiiiiiiii, de data asta aveam cearcănele până la genunchi şi aveam impresia că o cireadă de motani joacă ţonţoroiul, făcând opturi cu ghearele pe pielea-mi amorţită. Singurul care mi-a folosit telefonul a fost al meu soţ. Să vezi că.... Naomiiii??? Uat dă fac? D-aia cântă el la duş, vrea la Eurovision, în pana mea! Cum, cum... eu... telefon... soţ... unghii.. gel?! Dacă stau mai bine şi mă gândesc, parcă îşi leagănă şi popoul când merge... aaaaaaaaaaaaaaaa!
- Îmi spuneţi şi mie cum vă numiţi? - mă întreabă tanti, cică să caute prin agendă.
Etee, nu oi vrea şi numărul la chiloţi? Dar cum aşa. A fost o chestie întortocheată, mă tot întreba dacă lucrez la Vodafone, dacă am vreo colegă de-şi pune unghii, deja nu mai înţelegeam nimic şi am închis. Cert e că vroia să afle cum mă numesc.
La scurt timp, iar îmi sună telefonul şi cineva mă ia tare:
- Alo, pot să ştiu şi eu ce treabă ai cu prietenul meu? Am văzut că l-ai sunat azi noapte, ce legătură ai cu el? Ştiu că el a fost în clubul x.
Hă? Eu, prietenul...?? Ce mama ălui negru de respiră greu se întâmplă? Zeii joacă spânzurătoarea pe nervii mei?
Am întrebat-o cine e prietenul ei. Mi-a spus. Moaaa, păi da, e un amic pe care îl ştiu de când eram copii, prieten şi cu al meu soţ, cu care am ieşit, toţi, în seara cu pricina, iar Cristi, de îl bănuiam a fi Naomi, îl mai suna să-l întrebe unde ne vedem.
Am zâmbit şi i-am spus cine sunt, după care a început să mă întrebe ce mai fac, cum o mai duc. Mda, dragii mei. Ieşiserăm toţi, vineri seara, doar că respectivul nu era cu prietena, avea ea treabă sau nu ştiu. Tare e şi faza că exact în seara aia îl întrebasem dacă are nevoie de naşi. A doua zi însă, probabil că i-a verificat telefonul, habar nu am. Şi de aici, potopul.
Acu', nu ştiu ce să zic, o fi fost o târâşenie cu toate trei telefoanele, nu o fi fost, dar m-am amuzat teribil. Pam pam. Şi iete aşa şi-a început coana Lillee frumoasa zi de sâmbătă.

P.S.: Alina, asta e pentru tine. Sper că am reuşit să te binedispun, aşa cum spui tu că o fac! :*

sursa foto