De data aceasta l-am luat şi pe taică-miu, mdeh, să vină şi el să-l vază pe fi-su ăl mare. (da, la marele artist mă refer- asta pentru cunoscători). Anşea, zbucia-zbucia, una-alta, cică hai la film. No, hai. Şi-am mers. Taică-miu şi el, normal. Păi se putea altfel? Am fost la o animaţie, că, deh, aveam şi copii cu noi, aka Dimitri, dar măcar era film 3D. Păi ce mama lu' necuratu'.
Bre, să te pună strechea să duci cu om la 67 de ani la film 3D. Pfoooai, experienţa experienţelor! Să mor dacă vă mint. Chestii de genul: da' io ce să fac cu ochelarii ăştia? Da' cum să stau, tată, cu ochelari de soare la film, pe întuneric? Uite aşa vă stricaţi ochii..., sunt doar de încălzire.
Mbene, am reuşit noi să liniştim apele. Şi-ncepe filmul. Şi-ncepe şi taică-miu cu "uoooooooou", "moaaaaaaa", "ioooooooooi", de ne era ruşine, dracului, şi nu ştiam cum să ne facem mai mici în scaune. Eh, totul a culminat când la un moment dat, în film, cineva a runcat cu o undiţă. La care taică-miu mai să sară din scaun, îşi dă ochelarii jos şi începe să urle: băăăă, 'tui mama mă-sii, era să-mi scoată ochii. Vouă, nu? Spuneţi, vouă nu era să vă scoată ochii? Apăi io nu-mi mai pun ochelarii ăştia... aoleo, doamne... Auzi, ce m-am speriat. Gata, io nu mai pun ăştia la ochi.
Iete cam aşa o fu.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Ai o părere?