vineri, 23 septembrie 2011

Microbiştii şi fanatismul

Mi se pare un lucru foarte normal ca un om să aibă pasiuni sau preferinţe sau... pana mea, chestii d'astea. Şi eu am. Pun pariu că şi voi aveţi. Toată lumea are. Până şi Capone ( cotoiul meu ) se încadrează în categoria asta. Este ceva absolut normal.
Ceea ce nu înţeleg este fanatismul. Nu înţeleg fanatismul la modul general dar aici mă voi concentra pe cel al microbiştilor.
Am un amic/prieten, căruia îi place echipa Dinamo. Ok, mie îmi place rock-ul. Şi ce-i cu asta? Amândurora ne place ceva. Suntem chit.
M-am apucat cândva să-i spun că a pierdut Dinamo. Am simţit cum m-a biciuit din priviri. Fucking shit, ustură. - i-am zis. Cică să-mi retrag cuvintele şi să termin.
De terminat, termin, dar cum să-mi retrag cuvintele? Există vreo teoremă dinamoviană pentru aşa ceva? Cum naiba să fac asta? Dacă îmi amintesc corect, parcă avea şi lacrimi în ochi.
C'moon, acu' eu ce ar trebui să fac în cazul în care cineva îmi spune că Marilyn Manson a avut un concert de cacao? Ar trebui să, bwahahahaha, plâng în hohote? Să-mi tai venele? Să învăţ cum se parchează cu spatele? Să mă arunc într-un morman de hăndel în semn de protest? Da' di ce? Da' unde-i şpârla?
Sau de ce m-aş duce să dorm prin gară doar pentru a-l vedea live pe mr. Manson? Să plătesc nu ştiu cât pe bilet şi ăla să se pişe pe mine la propriu. Iar eu cu gura deschisă: oh, yeaaah, this is the new shit, te adooor. Ohhh, Frankie... şi zbam cu bostanul de pământ.
Da' di ce?

Ne, ne, ne, ăsta-i fanatism. Eu nu fanatică, eu Cheetah ( maimuţa aia din Tarzan ).
Să zicem că-mi place ness-ul. Bine, chiar îmi place. Vine unu' şi-mi spune: bleaah, ce naşpa e, nu ştiu cum poţi să bei lătura asta.
Ce ar trebui să fac? Huaaaaaa, sar peste masă direct la gâtul lui: bueeeei, măsoară-ţi cuvintele că te ia mama lu' ăl negru şi urât mirositor. Buf, doing, la spital cu tine, în ceapa ta, astăzi şi mâine. Hater de ness ce eşti. Hai şi cu o flegmă. Haarş ptiu. Şi apoi mă şterg cu dosul palmei la bot şi plec etalându-mi un mers de ciumeacă.
Ok, nu înţeleg fanatismul, asta am vrut să spun. Şi m-am lungit ca tuta.
Aseară a fost meci, nu? Eeeh, vedeţi că ştiu? Şi cică au pierdut ăia... Sănătatea Cluj. Steaua a câştigat. Steaua sus răsare, sănătatea-i la pământ. Păi cu un aşa sistem medical cum aţi vrea să fie? Vai steaua noastră.
Dar de ce au pierdut? Păi cum de ce, ăia sunt cu sănătatea, alergau puţin, se opreau să-şi ia tensiunea şi pulsul, făceau o pauză, beau un ceai cald de salvie. Se apucau puţin de alergat şi iar se opreau, făceau fandări, dormeau niţel... Înţelegeţi? Ce naiba, doar nu riscau să facă un atac de cord. Ăia de la Steaua sunt cu carnea de oaie, au altă prestanţă. Cu iarba, pardon, gazonul, sunt foarte obişnuiţi...
Hai, că deja îmi iau bolovani în cap.

P.s. Cei din Cluj cum stau cu sănătatea?




0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Ai o părere?

toateBlogurile.ro