Batman reloaded: cum te îngrozeşte un călugăr!

Vineri a fost sărbătoare mare, credincioşii s-au înghesuit la Catedrala din Constanţa, alea-alea, cutare-cutare. Mboon, coana Lillee, în mijlocul evenimentelor, of course. Cu desaga în spinare, m-am trezit printre sute de oameni. Or fi fost mai mulţi, mai puţini, habar n-am, mereu am stat prost la capitolul ăsta. Şi cum spuneam, jap-jap, tros-plosc, la datorie. Cu mine era o colegă, nu-i dau numele că nu i-am cerut acordul şi mi-e că mă lasă fără ciuf.
Am vorbit eu cu oamenii, ce fac, cum se simt, toate bune şi frumoase. Însă vroiam să iau o declaraţie şi de la o faţă bisericească. Anşeaa, în jurul nostru, puhoi de călugări. Mă duc la primul, nţ, nu vrea să vorbească întrucât nu e din Constanţa. Pana mea, nu am cerut buletinul nimănui, nu fac angajări, vreau doar o declaraţie. Nţ, nu e din Constanţa. Ok, fiecare cu ale lui, încep să caut din priviri un alt nene îmbrăcat în negru. Peste drum de marea adunare, un nene, care se încadra criteriilor mele de selectare, stătea rezemat de un stâlp, cu o cruce de lemn cât el de mare. Mă uit, îl scanez, cam dubios dar fie, haida la el. Colega mea mă opreşte: băi, nu pare prea ok omul. Mai bine îl lăsăm în pace, îmi zice ea.
Eu, ha, păi da' cum! Nici gând, mergem la el. Nici nu mă gândesc. Dacă observăm că nu e treaba bună cu el, plecăm, ce poa' să ne facă? Şi-am mers.


-Bună ziua, suntem de la un ziar local, se poate să vorbiţi, pentru cititorii noştri, despre sărbătoarea de astăzi? - zic eu.
- Ce ziar?
Îi spun numele ziarului, la care nea Batman: şi voi vă credeţi peste cuvântul lui Dumnezeu?
Eu: Nu, de ce am crede aşa ceva.
- Ai certificat de botez?
- Da, am,. -spun eu, cu toate că nu ştiu ce e ăla.
- Creştin ortodox?
- Da.
- Văd lumina în tine. Să ştii că aşa cum te-a lăsat Dumnezeu trebuie să fii!!! (mda, recunosc, am uitat s-o sting azi dimineaţă)
Ăăăăă, deja mă imaginam de o şchioapă şi în fundu' gol. Mda, ce vreţi, asta a fost copilăria, părinţi perverşi. Uat dă... Nu, nu, mulţumesc.
- Trebuie să ne iubim ca fraţii, mă trezeşte nenea din visare.
Hmm, eu cu tine, sau cum?
- Nu trebuie să fii mai presus de cuvântul Lui, El este puternic!
- Bine, bine, şi cu sărbătoarea cum rămâne? E puternic, e cum e, dar spune ceva despre sărbătoare!
- Nu sunt călugăr vagabont, am documente.
Uaaaat dăăă...., da' io n-am zis nimic, batmane! Bagă ceva de sărbătoare şi-am plecat, îmi ziceam în gândul meu. Dar, nee, mi-a bâguit vrute şi nevrute şi tot nimic de sărbătoarea cu pricina. Ok, gata, plecăm. Hai să-i facem o poză.
- NU! Nu-mi faceţi poză!
- Dar de ce nu vreţi?
- Dumnezeu e prea puternic şi nu o să iasă poza. Darul lui e divin!
Haaaaaaaaaaai să-mi alea, alea. Să mor de n-aş fi vrut să fac o încercare, un pariu. Deh, curiozitatea asta. Nu s-a putut, a început cu alte vorbe de duh, scoase din oala cu ciorbă, înţelese numai de el. Colega m-a luat de o toartă şi duse am fost. După câteva minute nu mai era acolo, la care colega mea îmi spune: poate vezi că nici nu a fost, noi am vorbit cu stâlpul, d-aia se uita lumea ciudat la noi.
Uuuu, cât de creepy! :))
Am plecat şi m-am gândit la greu. Băi, sunt eu nebună? Ce pana mea s-a întâmplat? Clar, îmi trebuie o cafea şi o pisică, pe care să o ciufulesc. Aha, Mişu, păzea că vin!
Ş-aşa cu experienţa mea cu d-alde batmani şi cruci cât blocu'.

Pam pam!