Vă invit să-mi cunoaşteţi noua jucărie

Capone a fost şi va rămâne sufletul meu. Un pisoi ca el nu voi mai găsi, de acest lucru sunt absolut sigură. Cu toate că a plecat de mai bine de două luni, tot am speranţa că poate se va întoarce. Mă ajută gândul ăsta.
Dar cum sunt cea mai mare fană declarată a pisoilor, nu am rezistat fără pufoşenii prin casă. Am căutat, am cutreierat internetul, pet shop-urile, până când am găsit un sufleţel mic şi amărât. Nu e rasă pură, e corcit, dar zău dacă îmi pasă.
Aşa, câteva cuvinte despre noul motan din ogradă: are o lună, e pufos, flocos, nebun şi guraliv. Abia se ţine pe picioare de mic ce e, dar se joacă cu ditai rola de scotch. E jucăria lui preferată. Dacă o pierde, scoală casa in picioare.
În timp ce vă uitaţi la poze, poate mă ajutaţi să-i pun un nume. Mulţam.

Un fel de... motan

A venit momentul sa vi-l prezint pe Capone, un fel de motan, corcit cu un ratoi si putin cu un caine.

Pisoi am tot avut, un persan mi-a fugit, un birmanez a prins gustul hoinaritului si nu mai vrea sa intre in casa, o maidaneza s-a "preacurvit" si distreaza motanii pe-afara intr-o veselie, deci ma pot lauda cu ceva experienta in acest domeniu. Daaaar ( pentru ca urmeaza un "dar" ) cu ceea ce este Capone nu m-am mai intalnit pana acum.

Eram in vizita la cineva si am zarit in fata blocului niste ghemotoace de blana care topaiau de mama focului. Cat am stat acolo parca eram pe jar. Ma indragostisem de unul din pisoi si vroiam cu ardoare sa-l iau acasa. Seara l-am trimis pe sotul meu "la furat" dar s-a intors cu mana goala. Pisoii erau de negasit. A doua zi, am dat iar o tura pe acolo si... tanaam, ghemotoacele erau la datorie. Pis pis pis si hop un mititel a venit la noi, apoi inca unul. Pe primul l-am luat eu iar pe al doilea l-am dat fratelui meu ( micului artist ). Si se pare ca am facut o fapta buna pentru ca imediat dupa aceea ceilalti pisoi au murit. Dar sa revin la Capone. Este, hmm, cum sa spun, mai "altfel" in tot ce face.

Nopti albe

Voiam sa ma plang si eu cuiva.

E cald, o stim cu totii. In casa nu se poate sta decat cu aerul conditionat pornit, dar la un moment dat ( de preferinta noaptea ) il opresc. De durerile de cap nu mai spun, sunt la ordinea zilei, ibuprofenul a devenit ca orbitul ( macar de s-ar scoate si varianta mentolata - ibuprofen mentol  ).

Si cum spuneam, vine noaptea, opresc aerul conditionat, ma refugiez in dormitor si deschid larg usa de la balcon. Incepe sa intre niste aer, cartea devine din ce in ce mai interesanta. Liniste. Parca si mos Ene isi face simtita prezenta, totul pare sa mearga din ce in ce mai bine. Sting veioza, pun capul pe perna si inchid ochii. Ma supara putin caldura, dar este suportabila.

Cand totul parea sa mearga perfect, linistea imi este spulberata de niste zgomote ciudate si destul de apropiate. As putea spune ca se aud exact la geam. Stau si ascult. Dupa cateva minute se aude o bubuitura in balcon. La interval de cateva secunde, inca una ceva mai usoara ca intensitate. Liniste pret de cateva momente, linistea de dinaintea furtunii. Furtuna incepe: triluri imbatatoare, sunete ametitoare, un adevarat spectacol. 

Cine era in balcon? Cine imi ofera seara de seara acest spectacol, de vreo cateva saptamani? Ei: