Cum a devenit Eva isterică şi ce influenţă a avut fructul oprit

Tuamne, Tuaaaaaaamne, sunt atât de mândră şi de fericită şi... şi, că nu-mi mai găsesc vorbele, zău aşa. Nu că aş fi eu o super credincioasă sau alte alea însă mă mai rod, aşa, din când în când, nişte chestii. De pildă aia cu mărul luat de Eva, care, după ce a muşcat din el, şi-a dat seama că umblă dezbrăcată. Da, da, poof, hiii, anaa, eu sunt goală! Fuck, fuck, iti ya yo!
Eva: hrşşt,  hmm, foarte bun mărul ăsta, o fi bot de iepure? Da, o aromă foarte parfumată. Hmm, dar parcă simt curent ceva mai jos, pe la şale. Brr, dar e frig de-a dreptul. Ce pana mea o fi? Ia să mă uit. Dar ce... ? Dar... Băi, să nu-mi spui că eu umblu în maimuţa goală. Dar vai, dar oau, dar cum, o frunză? Aaaaaaaa!!!
Si a facut criză de nervi.
Doamne-Doamne a rezistat cât a rezistat, şi-a pus dopuri în urechi, a băut ceaiuri calmante, a dat sonorul la televizor mai tare, până când nu a mai putut şi a zbierat: ia cară-te, isterico, de aici, că nu te mai suport. Urli cât e ziua de lungă, bucură-te că n-ai celulită. Bucură-te de ce ţi-a dat Dumnezeu. Dar tu nu, batman, batman. Urli că ţi-ai văzut toate alea. Hai, câş! Şi ia-l şi pe lachele ăla de Adam, că nu poate să te controleze.
Şi uitaţi aşa, dragii mei, cei doi au plecat ruşinaţi din grădina mirifică. Eva cu gândul că a umblat dezbrăcată în tot acest timp şi Adam că a stat cu ea cât timp a fost dezbrăcată... şi doar a stat, dacă înţelegeţi unde bat.
Ok, însă mă întreb de unde atâtea puteri pe mărul ăla. Sau era un măr? Dar de unde atâta ispită. Ehehe, uitaţi că cineva a desluşit misterul. Mircea mi-a trimis un email care spune aşa: "Fructul numit "Pipian Caguama" din Chiquimulilla, aflată în partea de sud a Guatemalei, ar putea fi de fapt "fructul oprit" biblic, la care Eva nu a rezistat şi a căzut în păcat. Deci mărul este "nevinovat" ??!!!!!!
Aha. Ştiam eu! Acum să vă arăt poza cu fructul oprit

Lillee, transformată în animal de companie, la inaugurarea pasarelei din Mamaia

Nebunia curului pansat la Constanţa. După cum bine ştiţi, s-a inaugurat pasarela din staţiunea Mamaia, plimbări cu vaporaşul, moca, timp de o săptămână, chestiuţe-vrăbiuţe. În fine, mă duc şi eu în interes de serviciu.
Ajunge Lillee la locul cu pricina când, brusc, mi se crapă retina. Puhooooi de lume, parcă era apocalipsa. Wtf? Nici la revoluţie nu era atâta lume, ce mama lu' ăl necurat?
Pff, trag aer în piept şi înaintez pe pasarelă. Asta e, când trebuie, trebuie. O bună bucată de timp totul a fost bine, cam până la jumate, aşa. Acolo... zid de babalâci. Uaaa, dezmăţ, urlete, strigăte, nebuneli. Mă opresc. Zic, băi, vor înţelege de vorbă bună, trebuie să îi iau cu binişorul: sunt de la presă, trebuie să ajung în faţă.