A doua zi, geamul deschis, pisoiul... nema. Oh, c'mooon!!! Şi dă-i cu reproşurile. Mda, ghiciţi cine-i căscatul casei. Eu, normal. Aham, mie mi se făceau reproşuri: ţi-am zis să fii mai atentă, să închizi geamul la baie peste noapte, uite că fuge tâmpitul ăsta şi vine bătut şi aşa şi pe dincolo. Degeaba încercam eu să spun că nu am călduri pentru a deschide geamul în toiul nopţii, neah, nu mă asculta nimeni. Asta până când soţul meu a închis geamul cu mâna lui, după care l-a găsit deschis, în condiţiile în care nimeni nu s-a mai dus la baie.
Moaaaaaaaa, adică, moaaaaaaaaaaa, să vezi că-i casa bântuită şi nu altceva. O trebui să facem sfeştanie în baie sau alte alea? Eu eram cu: na, ţi-am spus eu că închid geamul, tu batman, batman. El nedumerit nevoie mare. Până în seara asta. Gata, am elucidat misterul. Nu-s nebună, nu m-am măritat cu un nebun ( cel puţin aşa cred ), nu am casa bântuită şi nici nu trebuie să pun usturoi la geamuri. Am doar un motan handicapat. Cum am aflat? Iete aşa. Stateam io şi ghiceam în bobi când am auzit un "zduuuup". Mă duc la baie să vă d ce satană s-a auzit. Motanul meu călare pe pervaz, împingea cu căpăţâna de mânerul ăla de la geam până... tanaaam, geamul s-a deschis. Stăteam ca proasta în păpuşoi şi îmi venea să spun "înger, îngeraşul meu". Dap, ştie să deschidă geamul. Să-mi trag palme... mi-e frică să mai stau cu el în casă!!! Sunt şocată.
HELP!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Ai o părere?