sâmbătă, 1 octombrie 2011

Cu pufoşenia în bot

Taman când se crapă de ziuă somnul îmi e cel mai dulce. Da' atât de dulce încât risc să dau în diabet. Eh, în momentele acelea de apogeu glicemic, simt cum cineva îmi respiră în ureche. E Capone, cotoșmanul meu.
Am format un fel de ritual. Ridic mecanic pilota și el se bagă acoloşa. Își scarmănă nițel locul și, pac, mi se așază pe burtă. Aaaah, un pui de orgasm, îngerii încep să cânte "nothing else matters" la vioară, patul începe să valseze, așternuturile mă mângâie fără tente de pornache...
Cu cornul băgat în pernă și cu una bucată motan pe burtă, mi se cam taie filmul. Ca atunci când încep reclamele la tv. Mbon. E și normal ca toată șmecheria să se sfârșească prematur. E lege. În general tartor este ceasul. Ăla mă sapă. Și cum am uitat să opresc alarma pentru azi, doar e sâmbătă, normal că și-a făcut datoria și, tring, tring, tring, mi-a dat câteva ciocane în tâmplă.
Am deschis ochii și primul meu instinct a fost să urlu. Nu puteam pricepe cum am ajuns în junglă. Am rămas un pic blocată, cu ochii fixați pe pădurea ce-mi acoperea toată aria vizuală. M-am chinuit, am focusat, până când am văzut două bile și muuultă blană, stai, parcă era și o coadă flocoasă. Capone, 'tu-ți nația ta, ți-a fost lene să te mai și întorci sau măcar să-ți lași fundu' ăla în jos. El s-a băgat doar pe jumate, rămânând cu fundul în nasul meu. Oare d-aia dormeam dusă de zici că eram în comă? Mă anestezia Capone. Nesimţitu'. Mai pupă el sub pilotă când m-oi face io înger și oi învăța să cânt la vioară.
Și cică să mai ai somnul dulce and shit...

p.s. Cam pervers titlul, nu? Hehe, aţi vrea voi, da' încă nu m-am reprofilat.
Știre de ultimă oră: am câștigat locul doi la concursul cel mai bun blog al lunii septembrie.







0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Ai o părere?

toateBlogurile.ro