Ajunge coana Lillee la locul cu pricina şi începe să caute sala senatului. Dăşteaptă cum sunt, de-mi vine să mă pup şi nu alta, nimeream numa' prin bude, nicidecum în sala senatului. Până la urmă şi-a făcut cineva milă de mine ( mă văzuse probabil că mă învârt din budă în budă ) şi m-a dus la locul cu pricina. Zic aleluia şi intru triumfătoare în sală. Mă aşez şi încerc să aflu despre ce e vorba. Cică un program cu nume de dinozaur..., care face nu ştiu ce, o mare harababură, nu înţelegeam nimic. Eh, lasă, că încep oamenii să vorbească şi pricep eu cu ce se mănâncă.
Mboon, începe. Şoc şi nebuloasă. Se vorbea în franceză. What the??? Recunosc, sunt cam bâtă la franceză, câteva chestii de bază oi şti eu dar la ce vorbeau oamenii p-acolo... nicidecum. Stau, îmi zic să am răbdare. Nooo, că deja incepusem să mă simt prost. Nu ştiam dacă trebuie să râd, să oftez, să pana mea. Eram ca un roboţel, aplaudam când aplauda lumea, râdeam când râdeau cei din jurul meu, un fel de efect de turmă. Îmi era teamă doar să nu mă întrebe cineva ceva.
Îi dau mesaj şefei mele: ăştia vorbesc numai în franceză şi eu stau ca o tută şi-i imit p-ăştia din jur.
Îmi răspunde: păi n-au translator?
Aveau, traduceau din franceză în rusă. =))
Mai dihai. Deja mă întrebam ce voi scrie în articol.
Se termină şi evenimentul. Mi se dă o mapă. Muhahaha, tre' să fie vreo broşură unde explică ce şi cum. Mda, era o carte cu şi despre Dobrogea. Bueeei, ce se întâmplă? Mă duc după rector şi îl rog să mă lămurească. M-a lămurit el ceva dar tot eu m-am scos. Cum? Mi-e ruşine să vă spun... Am "găsit" p-acolo pe mese o foaie în care se explica despre ce e vorba.
Nu cred că vă închipuiţi ce faţă avea coana Lillee la fericitul eveniment. Cum râdea mecanic, cum aplauda frenetic şi zâmbea ca tuta în tramvai... şi oamenii poate mă înjurau. :))
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Ai o părere?