Dupa cum bine stiti, am doi frati: unul de 16 ani si celalalt mai mare ca mine cu 12 ani ( de unde si denumirea "clanul celor din 12 in 12" ). Iata ca am facut si o problema de matematica fara sa vreau. Sunt geniala, stiu.
Nu aruncati cu rosii stricate, acum vine si povestea, putina rabdare. ( va rog sa nu-mi judecati nici parintii )
Deci, am doi frati: micul artist si marele artist.
Zilele trecute vorbeam la telefon cu marele artist, om serios, cu familie, ce mai, un om serios in adevaratul sens al cuvantului. De cateva luni s-a apucat de sala. Presteaza omul zilnic, are vointa ( il invidiez un pic, ce-i drept ).
Ok, vorbeam noi si ne povesteam vrute si nevrute, imi spunea cat de ocupat este el la serviciu in perioada asta, cat de obositor este si totusi are timp si de sala.
In timp ce vorbeam era la sala, doar ce ajunsese si se pregatea sa se schimbe dar totusi vorbea si cu mine ( cum sa nu ma simt magulita ? ) Din vorba in vorba, il aud cum incepe sa se agite, nu mai era atent la conversatia noastra.
- Gabi, ce ai? -il intreb eu-
-Stai putin -imi raspunde el absent, dupa care un moment de liniste.
