M-am mutat

Ma gasiti la noua adresa    http://cugetari.com/

Pod bântuit

Apropo de filmele horror.
 
 Aseară, soţul meu discuta cu fratele lui cum că noi avem pod la casă. Nimic nou, ştiam acest lucru, doar că este zidit acolo în treaba lui, nu am lăsat loc pentru acces. Mai exact, uşiţa a fost placată cu rigips. Aşa am hotărât la momentul respectiv. 
Acum se discuta ceva de genul cum că ar vrea să lase locul acela liber, să pună o trapă...
 
 Heei, acest lucru nu se va întâmpla niciodată. NICIODATĂ. Fiindcă este vorba de camera unde ne-am făcut biroul. Acolo stau eu şi zăpăcesc blogosfera, acolo mă prind cele mai târzii ore ale nopţii. Cum ar fi să aud ceva din pod şi să mai şi ştiu că există cale de acces? Wtf? Îmi place mie adrenalina dar nici chiar aşa. Una e să mă uit la filme de groază şi alta e să le trăiesc pe pielea mea. Nu, gata, am zis. Punct.
 
 Acum, când scriu acest articol se aude cum umblă ceva p'acolo şi pisoiul stă urcat pe mobilă şi se uită insistent doar spre acel loc. E vreo pasăre. Cum a intrat... naiba ştie. Nu-mi bat capul, locul e zidit. Dar dacă nu era? Ce făceam? Luam pisoiul la subraţ şi mă ascundeam sub canapea? Asta făceam, da.

Filmele horror

Daaa, sunt o mare amatoare de filme horror. Le savurez cu cea mai mare placere. Imi place adrenalina aia nenorocita care-mi zbarleste parul. Brrr, minunate. Preferatele mele: horror, thriller, suspans, psihologice. Le ador, pur si simplu le ador. Cu lumina stinsa, popcorn, imagine buna si sound pe masura. Un deliciu.

In fine, in seara asta am vazut Insidious, un film cu buget redus cu toate ca este regizat de James Wan ( Saw, Dead silence... ) Un film bunicel. Mi-a placut foarte mult coloana sonora, niste sunete nebune care m-au dus cu gandul la filmele horror ale anilor 70, care m-au scos din minti ( in sensul bun ). Mi-a placut suspansul, este incredibil de bun in acest film, sa spunem ca si povestea cu toate ca este destul de comuna.

Filmul ar fi putut fi bestial dar in goana lor de a surprinde au cam exagerat si au dat-o in bara urat de tot. Prima parte a filmului este buna dar apoi ne dau prea multe detalii si efecte expirate. Daca scoteau anumite personaje si nu detaliau in halul ala poate ca era de 10 ori mai ok. Un film mediocru care nu a stiut sa ascunda faptul ca are alocat un buget redus.

Ca filme horror ( care m-au impresionat pe bune si carora le acord 10 cu plus ) recomand:

Va invit la o cafea de seara

Da, va invit. Si eu am fost invitata la randul meu de Cris-Mary si Andera Y, deci nu pot sa bag invitatia in buzunar si sa ma bucur doar eu de ea. 

Cafeaua este un elixir miraculos, cel putin pentru mine. Papilele mele gustative se excita cand iau contact cu miraculosul elixir si tot corpul mi se trezeste la viata. Bine, cateodata ajung sa fac exces si atunci am o stare ciudata. Ma simt plina de energie dar si obosita in acelasi timp. Vreau sa stau locului dar totusi nu pot. Parca as fi veveritoiul ala din " Over the hedge" ( daca ati vazut animatia ) cand a baut energizant. Ajung sa concurez cu motanul meu la raluri prin casa. Mai nasol cand trebuie sa fug pe spatarul canapelei, acolo cred ca ma face... Nu am incercat inca. Mi-e frica sa nu ma duca barbati-miu la zoo. Si nu in vizita...  Oricum, m-as adapta foarte usor printre maimute. Rudele mele...

Va dati seama ce bobarnace imi iau acum? Mi-am facut rudele maimute :)) Problema e ca eu doar am zis...

Gata, ma potolesc. Va invit pe toti la cafea si pe masura ce acceptati provocarea de a posta pe blogurile voastre o fotografie cu ceanacul ( cana ) din care beti cafea/ceai, va rog sa ma anuntati pentru a va trece linkul in acest articol.

Cana mea:

Blogspotul m-a suparat, vreau domeniu privat.

Blogspotul m-a suparat atat de tare incat am rupt legatura cu internetul in ultimele zile. De cate ori incercam sa intru pe blog... eroare. De comentarii nu mai vorbesc. In momentul de fata mi s-au sters toate comentariile de la ultimele doua articole si cateva de la restul. Am avut ceva emotii, recunosc. Credeam ca-mi pierd blogul. 

Acum m-am hotarat. Vreau sa trec pe domeniu privat. Am cautat eu cate ceva dar nu prea am gasit mare lucru. Nu vreau ceva piperat, bloggingul este o pasiune, atat. M-am gandit ca .com ar fi cel mai rezonabil. Dar repet, nu ma pricep. V-as ruga tare mult sa ma ajutati in aceasta privinta, sa imi lasati comentarii la urmatoarele intrebari:

1. ce este mai ok: .ro, .com, .eu  etc, si de ce. Atat ca beneficii cat si pret.

2. se poate transfera blogul cu totul?

3. recomandari de site-uri unde pot face acest lucru

4. recomandari de persoane care ma pot ajuta cu transferul blogului si instalarea anumitor lucruri.

Va multumesc frumos.

Aşa nu se mai poate...

 Am zis. Gata. Aşa nu se mai poate. 
 
 Am şi eu o pasiune, ceva care-mi place, care mă face să mă simt bine, să mă relaxez şi... cineva îmi tot strică momentul. Da, îmi place să citesc pe budă. La început îmi luam tot felul de reviste, prostii d-astea de doi lei, material pentru tron. Apoi am dat-o pe romane. Aşa, şi? Dacă-mi place, ce aveţi cu mine?
 
 În conacul meu sunt boieroaică, am două băi. Dacă cineva are nevoie în acelaşi timp, poate să dea fuga la parter. Sunt atât de liniştită... Ehh, mai începe motanul să miaune la uşă dar îl liniştesc repede: maaarş, mă, d-acilea, am treabă, nu fi nesimţit. Şi pleacă. Nu se pune cu nebuna.
 
 În schimb, la ai mei părinţi mă urmăreşte un blestem. Nu ştiu cine l-a aruncat asupra mea dar rău a făcut. Frati'miu ăl mic ştie lozinca. Dacă mă vede alergând dezorientată prin casă, mă ia cu binişorul:

Miercurea fara cuvinte

M-am hotarat sa ma inscriu si eu in acest maraton pornit de Carmen. Fotografia cu care particip este opera de arta a fratelui meu mai mic, zis si micul artist. Este tare pasionat de fotografie si pe aceasta cale am decis sa postez fotografii facute de el. Si-a facut un blog, dar bineinteles ca hormonii in varsta de 16 ani nu i-au dat pace si nu l-au lasat sa se ocupe de el. Nu-i bai, are timp.

Sa-mi spuneti ce parere aveti. Are acolo nitel talent, sau nu?

Ce varsta are Lillee

Trebuie sa recurg la urmatoarea actiune. De ce? Pentru ca sunt tare curioasa. Am observat in mai multe randuri ca anumite persoane raman putin socate cand vad poze cu persoana de fata, adica cu mine.

Prima oara cand am fost lovita de aceasta remarca, am ridicat o spranceana si mi-am zis asta e, omul isi facuse o anumita impresie, apoi m-a vazut... deh, se mai intampla. A doua oara la fel, a treia, a patra...

Totul a devenit serios cand faceam eu misto intr-un articol cum ca as fi baba. Atunci cineva a sarit sa ma consoleze. Am apreciat. Apoi altcineva mi-a spus ca in pozele respective par mai tanara si mult mai blanda. Aici am pus frana. Sunt curioasa, vreau sa stiu si as aprecia daca toti cititorii acestui blog ar participa la sondaj.

Cati ani credeti ca am?

Superman la mine acasa

Va place de Superman? Da, ala de-si trage chilotii peste pantaloni. Haaaideti, ca e sexos. Pai, nu? 

Oare pe sub colanti are alta pereche de chiloti? Cred ca-s tanga, altfel se vede urat. :)) 

Voi ce ziceti?

Mie imi placea Superman. Nu stiu cat este vorba despre film sau serial dar personajul daaa. Mi-a fascinat copilaria. Acum... l-am uitat. Dar cineva a avut grija sa-mi aduca aminte.

Din cand in cand mai ramanem peste noapte la parintii mei. Sa mai stam si cu ei ca ne sunt tare dragi. Intr-una din aceste seri, ma invarteam prin conacul alor mei, un apartament modest cu 3 camere. In invarteala mea am auzit galagie in bucatarie. Rasete, chicoteli, zarva. Se auzea vocea tatalui meu si rasul fratelui meu cel mic. Ce naiba e acolo? Pierd eu distractia? Ce fac in bucatarie, ia sa vedem. Scaaaart, deschid usa... si ce sa vezi? Imaginea asta mi s-a infatisat in toata splenodoarea ei:

Copiii spun lucruri trasnite

V-am promis niste perle marca Dimitri, nu? Sa ziceti voi ca nu-s de cuvant...

Buun, sa incepem.

A, inainte de toate trebuie sa va amintesc faptul ca cel mic este innebunit dupa fotbal si automat mai toate intamplarile sunt legate de acest sport.

1. Dimitri se juca cu mingea prin fata locuintei. In jocul lui s-a bagat un domn de culoare, un vecin, care iesise la aer cu fetita lui. Dupa ce a intrat in casa, Dimi a fost luat la intrebari:

- Cu cine te jucai?

- Cu un vecin... e negru. Cand s-a inserat nici nu-l mai vedeam... doar cand radea, ii vedeam dintii. A fost super...

- Si era cu fetita lui...

- Da, dar ea nu s-a jucat, e prea mica.

- Dar cea mica e mulatra si cretulina, e tare dragalasa.