Din nou la butoane!

Am revenit, sunt la butoane. Pentru cât timp şi cât de des voi posta? Habar nu am.

Având în vedere că mi-am cam şters toate urmele de prin blogosferă, ar trebui să explic ce-i cu mine pe aici, asta pentru cei ce mă vizitează pentru prima oară.

M-am apucat de scris pe blog în septembrie 2009, chiar pe această adresă, la îndemnul fratelui meu mai mic. Am păşit în această lume în spirit de joacă, nu prea ştiam eu cu ce se mănâncă. Însă, se pare că am avut noroc de nişte cititori super şi am început să mă implic cât mai mult. Pe atunci aveam mai mult timp liber şi mă puteam ocupa ca la carte, dacă pot spune aşa. Am reuşit în scurt timp să-mi fac "publicul" meu şi scriam cu drag pentru el. Relatam întâmplări din propria-mi viaţă, le ironizam, etc. Citeam alte bloguri şi eram fascinată. În mai 2011 aveam vreo 500 de postări şi cititori stabili. Pentru mine chiar era o realizare. Dar m-au apucat dracii. Blogspotul ăsta a avut probleme, s-au pierdut câteva articole şi comentarii şi am decis să-mi iau jucăriile şi să plec.

Dragoste şi amor ghebos pe plajă şi cum mă "iubesc" cititorii :)

De curând, m-am amuzat teribil pe seama unor comentarii ce le-am primit la un articol. Şi nu, nu aici, pe blog, ci la ziarul unde lucrez. Să vă explic.
Îmi place foarte mult să construiesc un text pe seama unei simple poze. Este ca o gură de aer pentru mine, printre atâtea ştiri legate de crime, accidente şi creieri împrăştiaţi. Consider că sunt articole lejere şi fresh, taman bune de citit la cafea, când jumătate din creier încă dormitează. Aleg pozele astfel încât să iasă ceva haios, să-ţi elibereze mintea şi efectul să fie legat de un surâs în colţul gurii. De asemenea, îmi place că pot fi liberă în exprimare şi mă pot juca cu vorbele în voie. Anşea, ultima dată am ales o fotografie cu doi tineri, care, hmm, cum să spun, se "tăvăleau" pe plajă, pe un prosop. Mi s-a părut amuzant întrucât peisajul era de "vis": lumea ieşise cu câinii din dotare la bălăceală în apa mării, constructorii trebăluiau pe plajă, era un haos total, un dute-vino, iar ăi doi se mozoleau de mama focului, de zici că venea sfârşitul lumii şi voiau să profite de orice clipă. Să mor de nu vedeam parcă o scenă din "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război". Şi am scris.