joi, 30 decembrie 2010

Mi-am pierdut telefonul...


 Dupa cum bine stiti, am doi frati: unul de 16 ani si celalalt mai mare ca mine cu 12 ani ( de unde si denumirea "clanul celor din 12 in 12" ). Iata ca am facut si o problema de matematica fara sa vreau. Sunt geniala, stiu.
 Nu aruncati cu rosii stricate, acum vine si povestea, putina rabdare. ( va rog sa nu-mi judecati nici parintii )
Deci, am doi frati: micul artist si marele artist. 
Zilele trecute vorbeam la telefon cu marele artist, om serios, cu familie, ce mai, un om serios in adevaratul sens al cuvantului. De cateva luni s-a apucat de sala. Presteaza omul zilnic, are vointa ( il invidiez un pic, ce-i drept ). 
Ok, vorbeam noi si ne povesteam vrute si nevrute, imi spunea cat de ocupat este el la serviciu in perioada asta, cat de obositor este si totusi are timp si de sala.
In timp ce vorbeam era la sala, doar ce ajunsese si se pregatea sa se schimbe dar totusi vorbea si cu mine ( cum sa nu ma simt magulita ? ) Din vorba in vorba, il aud cum incepe sa se agite, nu mai era atent la conversatia noastra.
- Gabi, ce ai? -il intreb eu-
-Stai putin -imi raspunde el absent, dupa care un moment de liniste.

marți, 7 decembrie 2010

Poveste de iarna... cu nabadai!

S-a intamplat in luna decembrie.

Acum ceva ani, tatal meu avea o dacie. Am mai adus eu o vorba, o bijuterie de masina, mandria lui, bla bla. Dar ce sa vezi, de la un timp se confrunta cu anumite probleme care il necajeau extrem de rau. Ce se intampla? 

duminică, 22 august 2010

Politia Romana

Astazi avem in program o intamplare din romanul vietii Marelui Artist. Pentru cine nu stie, "Marele Artist", este fratele meu mai mare, primul din clanul "celor din 12 in 12 ".
E cam greu de inteles, stiu, dar nu conteaza, mai bine am urmari povestirea, nu?


        O intamplare de pe vremea in care, desi casatorit, fusesem solicitat sa fac o figuratie intr-o reclama la o batura racoritoare pt Norvegia. Nu eram eroul principal, bineinteles,  dar aveam un rol maret de politist la metrou. Eu eram in vacanta la Olimp cu Cata si iaca primesc telefon de la agentie ca musai sa vin in Bucuresti, ca nu dureaza decat cateva ore, ca regizorul ma vrea neaparat pe mine, ca ma platesc triplu etc etc. Cert este ca m-au imbrobodit si am plecat intr-o dupa-amiaza de la mare si am ajuns la Bucuresti.

duminică, 8 august 2010

Nopti albe

Voiam sa ma plang si eu cuiva.

E cald, o stim cu totii. In casa nu se poate sta decat cu aerul conditionat pornit, dar la un moment dat ( de preferinta noaptea ) il opresc. De durerile de cap nu mai spun, sunt la ordinea zilei, ibuprofenul a devenit ca orbitul ( macar de s-ar scoate si varianta mentolata - ibuprofen mentol  ).
Si cum spuneam, vine noaptea, opresc aerul conditionat, ma refugiez in dormitor si deschid larg usa de la balcon. Incepe sa intre niste aer, cartea devine din ce in ce mai interesanta. Liniste. Parca si mos Ene isi face simtita prezenta, totul pare sa mearga din ce in ce mai bine. Sting veioza, pun capul pe perna si inchid ochii. Ma supara putin caldura, dar este suportabila.

Cand totul parea sa mearga perfect, linistea imi este spulberata de niste zgomote ciudate si destul de apropiate. As putea spune ca se aud exact la geam. Stau si ascult. Dupa cateva minute se aude o bubuitura in balcon. La interval de cateva secunde, inca una ceva mai usoara ca intensitate. Liniste pret de cateva momente, linistea de dinaintea furtunii. Furtuna incepe: triluri imbatatoare, sunete ametitoare, un adevarat spectacol. 
Cine era in balcon? Cine imi ofera seara de seara acest spectacol, de vreo cateva saptamani? Ei:

vineri, 2 iulie 2010

Urmarire ca-n filme

Intr-una din zilele trecute am depanat amintiri cu taica-miu.

Din vorba-n vorba, am dat peste o "isprava" care merita povestita.
Din ciclul "aschia nu sare departe de trunchi "

     Se facea ca faimosul meu tata era prin oras cu masina. Avea pe atunci o splendoare de Dacie, doamne ce mandru mai era de "bijuteria" lui. Si cum mergea el tantos, observa la un moment dat cum o alta masina incerca sa se apropie de el iar soferul ii facea semne disperat.
Taica'miu, orgolios de fel, pune piciorul pe acceleratie, pai ce, a ajuns el de rasul targului? O avea ala masina straina dar nici Dacia lui nu-i mai prejos. La scurt timp, masina respectiva hop in drept cu noi. Taica-miu da-i si accelereaza. Ii zic:

vineri, 23 aprilie 2010

Cum s-a nascut micul artist

Pe micul artist deja il stiti, nu mai are nevoie de introducere. Asa a fost si cand a venit pe lume, a considerat ca nu are nevoie de "pregatirea terenului" si mai bine face o surpriza tuturor.
Aveam vreo 11 ani pe vremea aceea si tot vedeam cum maica-mea nu se simte prea bine. Nu suporta sa ma parfumez in preajma ei, nu puteam sa mananc nimic fara sa pofteasca, dar deh, copil fiind, nu mi-am dat seama ce se petrece. Hai, eu ca eu, dar restul? I-a pacalit pe toti. Fiind o femeie mai robusta, nu s-a observat nimic. Se pare ca si mama a aflat destul de tarziu despre aceasta sarcina, exact in momentul cand nu se mai putea face nimic.
La un moment dat, taica-miu observase ceva schimbari la silueta maica-mii dar imediat a fost aburit cu niste explicatii in vant. Timpul a trecut si iata ca a sunat si ceasul: micul artist batea la... usa!

duminică, 11 aprilie 2010

Invizibilă

Da, eu = invizibilă! Dar staţi să vă introduc în temă. Pe micul artist îl ştiţi, e frate'miu mai mic, are vreo 15 ani, posesor de blog, cu poze chiar ( de unde şi porecla - micul artist ), plete şi..
 
 Datorită talentului meu inconfundabil dar şi carismei de care dau dovadă ( a se aprecia modestia ), am reuşit să-i câştig încrederea şi pot declara cu piciorul pe inimă ( sunt foarte flexibilă ) că suntem foarte apropiaţi şi ne permitem să discutăm aproape orice.
 
 Aşaaa, şi ce mai face el în ultimul timp? Cam ce fac toţi adolescenţii: şcoală, prieteni, distracţie şi gagici. De curând are o prietenă, când am văzut-o îmi venea să-i cer autografe ( lady Gaga fără machiaj şi nu altceva ). Bun, şi când atingeam apogeul fericirii în această relaţie frate - soră, ce credeţi că s-a întâmplat?  

vineri, 26 martie 2010

Ţara arde, baba ascultă muzică

Astăzi avem în program o poveste din romanul de aventuri al marelui artist, aka Gabi ( fratele meu mai mare ).
 
 Loc: Sinaia;
 Locaţia : la ieşirea din Taverna Sârbului, pe drumul care coboară spre Sinaia;
 Ora: 21;
 Anotimpul: vara 2009;
 Personaje: eu( Gabi ), Cătă ( soţia ), Dimi ( fiul ), socrul şi soacră'mea;
 
 Întâmplarea: am urcat cu maşina până acolo, am mâncat ca toată lumea de bine şi, întrucât drumul era în reparaţie, iar maşina mea are garda cam joasă,  (pasagerii mâncaseră cam mult), am convenit ca prima parte a drumului de întoarcere, pasagerii să îl facă pe jos, urmând ca eu să îi preiau imediat ce drumul devenea practicabil.

miercuri, 24 martie 2010

Vine vara, bine-mi pare...


Soarele îşi face simţită prezenţa pe zi ce trece, prilej de bucurie, normal. Natura se trezeşte la viaţă, totul prinde culoare, începe un nou capitol.
 
 Favorizaţi sunt cei ce locuiesc la casă, nu? Curte, grătar, relaxare în aer liber şi intimitate. Având în vedere că mă încadrez în termenii şi condiţiile "locuitorului la casă" ar fi trebuit să fiu copleşită de o stare de beatitudine.  
 
 Şi poate că aş fi fost, dar să nu uităm că trăim în România, unde maneaua este soră cu românul iar gradele de rudenie necesită strigate. ( ca să ştie lumea ce ciumeg este io si ce sistem suraund ham. )

vineri, 19 martie 2010

Cu programare

Niciodată nu mi-a plăcut medicul meu de familie. Se pare că această doamnă doctor chiar îşi lua rolul în serios şi se considera un membru al familiei mele.
 
 Mă simţeam ca şi cum eram în vizită la nişte rude bătrâne şi băgăcioase. După ce se interesa ce am mai făcut în ultimul timp, cum stau cu viaţa amoroasă, şcoala, trecea la lucruri mai serioase: dacă m-am angajat, cât câştig şi ce fac cu banii. Degeaba încercam eu să ridic mâna şi să mimez că mă doare în gât al dracului de tare, că am febră şi mi-aş dori să terminăm mai repede. Adică: tanti, mi-e rău, dă-mi ceva acolo şi lasă-mă să stau în pat. Promit că-ţi trimit un e-mail cu toate noutăţile.

marți, 23 februarie 2010

Felinoterapia

Medicii au inceput sa faca niste cercetari, au instalat camere de luat vederi in  casele oamenilor care au in posesie una sau mai multe pisici. Si ghiciti ce au descoperit: atmosfera e mai senina, bolile sunt mai rare, iar cand apar, afectiunile se vindeca mai repede. Posibil, sa trecem mai departe.
Inainte de toate, micutele patrupede pot fi ajutoare de incredere ale neurologilor si psihoterapeutilor, cat si altor medici.
Deci sa nu va mirati daca ajungeti, doamne fereste, la medic iar in loc de un stetoscop veti intalni o pisica.  Haideti sa va consult cu pisica, ridicati tricoul si respirati adanc, acum tusiti. Perfect. Acum intindeti-va pe pat, asa, stati linistit sa va asez pisica pe cap. Este o metoda de inlocuire a tomografului dar mult mai eficienta. Nu consuma curent electric, nu este daunatoare sanatatii, doar niste pernute Whiskas. Atat.

luni, 22 februarie 2010

Invazie in... sifonier

-Hai sa facem o plimbare, vrei? Mergem asa frumos pana la magazin, luam ce mai avem nevoie. ( se auzea o voce suava.)
Ridic capul si intreb mirata: Cu mine vorbesti?
De parca ar mai fi fost cineva in camera, dar speram totusi sa nu fi vorbit cu mine. Stiti vorba aia: speranta moare ultima. Si a murit, cu mine vorbea. Ahhh ce imi place sa ma plimb prin ploaie noaptea. Comentez putin, incerc sa dovedesc durerea de picior care nu-mi da pace. Fara folos. Ma imbrac si imi incerc norocul pentru ultima oara: ce ar fi sa luam masina? In timp ce propuneam fel si fel de solutii, ma trezesc cu umbrela in mana, in drum spre magazin. Batalie pierduta.

luni, 15 februarie 2010

Care este "bagaboanta"?

Am postat cu ceva timp in urma un articol in care marele artist ( frate'miu Gabi ) ne povestea o patanie de-a lui:

Vine soacra'mea in vizita, doarme la noi, iar a doua zi se trezeste la h 5 dimineata sa o duca nevasta'mea cu masina la microbuz (pt mine era prea matinal 8 ). Se trezesc cele 2 doamne si parasesc domiciliul. La nici 10 minute, aud cum bate cu labutza in usa de la terasa Figaro - pisoiul nostru. Ma trezesc buimac ii dau drumul in casa, ii mai si desfac un pliculetz de mancare si apoi multumit ma culc la loc. La 30 de minute dupa, ajunge si Catalina (1/2-a mea) acasa si aud: Gabi, trezeste-te e ceva necurat, la noi in casa sunt 2 pisici. Ma trezesc si intr-adevar avea dreptate: erau 2 pisici aproape identice: una era Figaro (adusa de fapt de Catalina de afara, cand a intrat in casa), cealalta o "bagaboanta" - cum spune fi'miu - pe care eu am introdus-o in casa, buimac de somn. Acum stau si gandesc la rece: daca in locul "bagaboantei" batea o vecina la usa, iar eu ii dadeam drumul...

vineri, 12 februarie 2010

Gimnastica sexuala

Am primit un e-mail de la divahair care suna cam asa: Gimnastica sexuala: drumul catre extaz. Zic: opa, ia sa vedem ce lucruri interesante s-au mai descoperit sau ce studii s-au mai facut. Stiti doar ca sunt foarte interesata de aceste lucruri cu totul si cu totul "inteligente". Si pac, dau click. O multitudine de titluri si culori imi invadeaza monitorul, o adevarata incantare a ochiului. Caut prin amestecatura respectiva si gasesc si titlul care imi invadase mail-ul. O introducere tip standard:  organismul nostru reprezinta un imens cumul de energii, bla bla, daca nu o gestionam cum trebuie, intreaga energie sexuala se va pierde prin zona genitala.

miercuri, 3 februarie 2010

The Uninvited

Ma chinui sa fac rost de filmul acesta inca de prin 2007, numai ca de fiecare data il gaseam in varianta coreana si se numea "A tale of two sisters".

Abia in 2009 s-a facut varianta americana, un remake: "Uninvited", dar eu cautam "A tale of two sisters" si tot asa. Pana aseara cand am descoperit adevarul si nu am mai stat sa pierd timpul.

Un film care mi-a placut extraordinar de mult, care m-a tinut ochi si urechi pe tot parcursul lui, iar finalul surprinzator m-a lasat fara cuvinte, nu ma asteptam in nici un fel la asa ceva. Se vede ca este facut de coreeni, de acelasi producator care a facut si "The Ring". Intr-un cuvant, chiar merita vazut!

miercuri, 27 ianuarie 2010

Interviu cu coana Lillee

Un mini interviu, trebuie sa mi-l iau singura. Bine, fie. Pot s-o fac si p'asta. Dosarele pix, am preluat legatura.

Ma apropii de mine si'mi spun: buna ziua!
-Buna seara si tie.

Zodia: leu sau leoaica, cum vreti voi. Adica aroganta, vanitate, spirit de conducator, siguranta de sine, generozitate, creativitate, dorinta de a straluci, sociabilitate, fidelitate. Nu stiu cat de adevarate sunt toate, aroganta nu sunt sau cel putin nu am primit plangeri, n rest cate putin din toate. Un singur lucru stiu: accept multe dar cu siguranta trebuie sa stii cand sa te opresti, nu vrei sa ma vezi SUPARATA! Nu va doresc.

vineri, 22 ianuarie 2010

Goliciune...

Dupa cum am mai spus, internetul  a fost cam scump la vedere zilele acestea. Asa  ca a trebuit sa-mi caut alta ocupatie pe timp de seara. Numai ca eu sunt cam bufnitoi si mos Ene ma viziteaza foarte tarziu, lucru care ma scoate din sarite. Dar asta e, cu mos ene nu te pui si mai bine cauti o modalitate sa-ti umpli timpul. De obicei citeam, dar cum mi-am descoperit de curand o noua pasiune era si normal sa-i acord prioritate. Chiar imi place, ma relaxeaza si nici nu stiu cand trece timpul. Cel mai frumos moment este cand iti vezi plansa terminata, e sentimentul acela de multumire sufleteasca.
Eh, sa nu ma mai lungesc cu vorba si sa va arat si voua ce a rezultat in urma mozolirii de aseara:

joi, 21 ianuarie 2010

Viata in ritmuri de fanfara

Ma chinuie o migrena de azi dimineata. Am incercat s-o alung cu tot felul de leacuri si trucuri, pastile, am apelat si la rugaminti si vorbe mieroase. Nimic, nu vrea sa ma paraseasca si pace. S-a instalat asa de bine incat rezista la toate incercarile mele si plus de asta ma mai ia si la misto.

Singura alinare ce mi-a ramas este gandul ca poate ma voi obisnui cu ea sau poate se va plictisi de mine si isi va cauta alt motel ( de unde se poate deduce ca nu am capul mare).

Si dupa ce ca sunt nevoita sa suport toata fanfara ce se dezlantuie in capul meu, ca si cum nu mi-ar fi fost suficient, pisoiul s-a gandit sa-mi alinte si el simturile cu serenade scartaite. L-am amenintat, l-am dat afara, l-am bagat iar in casa, i-am creat tot confortul, i-am explicat cu vorba buna, prin semne...

marți, 19 ianuarie 2010

Ocupat!

Va povesteam eu acu' ceva vreme ca vara mai tragem cate o fuga prin Silistea, un satuc aflat pe langa Constanta.

Un prieten are o casa prin zona si de cate ori se iveste ocazia ne adunam frumusel cu mic cu mare pentru o mica relaxare la aer curat, care de fiecare data se transforma in nopti nedormite si gratare stinse cu bere.

Se facea ca in una din aceste "adunari generale", mai erau prezenti si alti amatori de aer curat, necunoscuti mie. Dar dupa cum stim ca oamenii la "suferinta" se imprietenesc cel mai repede, n-a fost o problema prea mare, poate doar de timp.

luni, 18 ianuarie 2010

Lillee, prietena vanatorilor

In ultimul timp ma confrunt cu o problema destul de serioasa. De cate ori ma intalnesc cu taica'miu, trebuie sa-i ascult aceeasi intrebare:
- Tu nu poti sa faci rost de o blana de iepure? Da' nu d'asta de casa, ca transpira.
Cine transpira, iepurele? Cica nu iepurele, blana. Ma rog, m-a zapacit cu blana lui de iepure. Vrea sa-si faca brau, parca asa ceva.
De fiecare data ii spun ca nu am de unde sa-i fac rost. Vizibil iritat, imi raspunde pe un ton dojenitor:
-Hai, mai Lillee, nu ai si tu un prieten vanator?

duminică, 17 ianuarie 2010

Case 39

Aviz amatorilor de filme horror: nu  va uitati cand sunteti singuri acasa.  Eh, poate exagerez un pic dar oricum un film foarte bun. Sunt o mica devoratoare a filmelor de acest gen si chiar ma plangeam ca nu am mai vazut de ceva vreme un film de calitate...

CAZUL 39  prezintă o poveste intensă, legată de teroarea psihologică trăită de o asistentă socială ce descoperă o forţă a răului mai mare decât şi-ar fi imaginat cineva, atunci când încearcă să salveze o copilă care în mod misterios, nu mai vorbeşte.

vineri, 15 ianuarie 2010

Privelişte de dimineaţă

Clămpănind în papucii mei de casă, cu cana de cafea în mână şi pisica la subţioară, mă îndrept agale spre lăcaşul destinat pregătirilor matinale. Prin şiretlicuri numai de mine ştiute, încerc să scap de povara pisoiului, însă fără rezultat. În fiecare zi duc această luptă crâncenă, dar blănosul se dovedeşte a fi mai tare în gură decât mine şi în gheare, agăţându-se disperat de halatul meu.

Astfel mă face să cedez de fiecare dată şi mă obligă în acelaşi timp să-mi rezolv toate problemele cu el în braţe. În speranţa că într-o zi voi avea câştig de cauză, mereu vin cu planuri noi şi încerc imposibilul, la fel şi în această dimineaţă. Concentrată asupra situaţiei în care mă aflam, îmi arunc pentru o secundă ochii pe fereastră. Ce îmi era dat să văd, m-a făcut să uit de blănosul care torcea victorios.

luni, 11 ianuarie 2010

Obiceiuri de "conservare"...

Ca-n fiecare familie, am fost crescuta pe baza anumitor conceptii si obiceiuri. Pe unele dintre ele nici nu le-am bagat in seama ( slava domnului ) iar cateva le-am preluat fara sa vreau sau pur si simplu mi s-au format pe parcurs. Dar nu-mi fac probleme, stiu ca fiecare dintre noi avem pitici, de ce nu as avea si eu? Dar sa lasam piticii sa-si faca siesta, ca de-i bag prea mult in seama iar mi se urca la cap si s-ar putea sa enervez pe cineva.
Ce nu am inteles si nu am acceptat niciodata este...,

duminică, 10 ianuarie 2010

Bunul samaritean

Se facea ca intr-o zi eu si micul artist ne aflam prin capitala in vizita la Gabi ( marele artist) si a lui sotie, Catalina.

Cum clanul celor "din 12 in 12" se intregise, ce mai ramanea de facut decat sa petrecem timpul intr-un mod cat mai placut? Zis si facut. Isi imbraca Gabi  hainele de duminica, adica pantalonii de piele si hai cu gasca la cinema. (trebuie precizat ca micul artist era destul de mic pe atunci, sa tot fi avut vreo 8-9 ani)
Ajungem noi la destinatie, ne ocupam locurile si incepe si filmul. Harry Potter.

Cand actiunea devenea mai interesanta, il vad pe Gabi ca sare de pe scaun si fuge la un copilas care se afla prin zona:
toateBlogurile.ro