Cădură mare, monşer! Pe litoral, caterincă maximă

Vară, cald, muncă şi iar cald, cald!!! Ce poate fi mai minunat? Eh, dar cum trebuie să trecem şi peste asta, mulţi ar zice că mă smiorcăi degeaba întrucât locuiesc la mare şi, nah, aici e vremea ceva mai acceptabilă. O fi, nu contest, dar tot mă plâng, na, ce puteţi să-mi faceţi?
Ok, şi cum meseria mea este inedită în fiecare zi, pot spune că în ultima vreme am găsit o reală sursă de amuzament. Pe plajă! Daa, oamenii sunt atât de dezinvolţi când sunt în concediu de nici nu-ţi poţi imagina. Reportajele pe plajă sunt obositoare, te bate soarele în cap de-ţi face creierii omletă, însă totul trece când dai peste o sursă de fun, care, din omletă, îşi face creierul ou ochi.
Super tari sunt fazele când vezi tolănite, în toată spledorea lor, cu şalvarii fâlfâind în briza mării, cocoane de peste 70 de ani, la orele amiezii, pe plajă. Iar la întrebări generice precum "nu vă este teamă să staţi pe plajă la ora asta", tanti îţi răspunde nonşalant: "nee, sunt trecută prin viaţă, sunt bătută, am lucrat la grădină, de cine să-mi fie frică?"

I'm back

Buna ziua natiune, i'm back. Sunt ok, am reusit sa ma odihnesc asearaun pic.

Cum a fost? Superb, absolut superb. 

Sambata pe zi am stat in padure, ne-am montat corturile, gratare, zapaceli, pescuit, iar seara am mers la pensiunea sefului meu. S-a lasat cu karaoke, dansuri si alte cele. Pe la 12 noaptea, sefu' zice:

- hai sa va duc la discoteca din Oltina, asa, la caterinca. 

Si-am fost. Ne-am distrat pe cinste. 

Pe la 3 dimineata, ne-am intors in padure ( la casele noastre ), am facut foc de tabara, dupa care: dilaila pana dimineata.

Duminica am luat-o de la inceput.

Mai vreaaaau, s-a terminat prea repede.

Pana imi revin, va las cu niste poze.

Goliciune...

Dupa cum am mai spus, internetul  a fost cam scump la vedere zilele acestea. Asa  ca a trebuit sa-mi caut alta ocupatie pe timp de seara. Numai ca eu sunt cam bufnitoi si mos Ene ma viziteaza foarte tarziu, lucru care ma scoate din sarite. Dar asta e, cu mos ene nu te pui si mai bine cauti o modalitate sa-ti umpli timpul. De obicei citeam, dar cum mi-am descoperit de curand o noua pasiune era si normal sa-i acord prioritate. Chiar imi place, ma relaxeaza si nici nu stiu cand trece timpul. Cel mai frumos moment este cand iti vezi plansa terminata, e sentimentul acela de multumire sufleteasca.
Eh, sa nu ma mai lungesc cu vorba si sa va arat si voua ce a rezultat in urma mozolirii de aseara:

Ocupat!

Va povesteam eu acu' ceva vreme ca vara mai tragem cate o fuga prin Silistea, un satuc aflat pe langa Constanta.

Un prieten are o casa prin zona si de cate ori se iveste ocazia ne adunam frumusel cu mic cu mare pentru o mica relaxare la aer curat, care de fiecare data se transforma in nopti nedormite si gratare stinse cu bere.

Se facea ca in una din aceste "adunari generale", mai erau prezenti si alti amatori de aer curat, necunoscuti mie. Dar dupa cum stim ca oamenii la "suferinta" se imprietenesc cel mai repede, n-a fost o problema prea mare, poate doar de timp.

Lillee, prietena vanatorilor

In ultimul timp ma confrunt cu o problema destul de serioasa. De cate ori ma intalnesc cu taica'miu, trebuie sa-i ascult aceeasi intrebare:
- Tu nu poti sa faci rost de o blana de iepure? Da' nu d'asta de casa, ca transpira.
Cine transpira, iepurele? Cica nu iepurele, blana. Ma rog, m-a zapacit cu blana lui de iepure. Vrea sa-si faca brau, parca asa ceva.
De fiecare data ii spun ca nu am de unde sa-i fac rost. Vizibil iritat, imi raspunde pe un ton dojenitor:
-Hai, mai Lillee, nu ai si tu un prieten vanator?

Privelişte de dimineaţă

Clămpănind în papucii mei de casă, cu cana de cafea în mână şi pisica la subţioară, mă îndrept agale spre lăcaşul destinat pregătirilor matinale. Prin şiretlicuri numai de mine ştiute, încerc să scap de povara pisoiului, însă fără rezultat. În fiecare zi duc această luptă crâncenă, dar blănosul se dovedeşte a fi mai tare în gură decât mine şi în gheare, agăţându-se disperat de halatul meu.

Astfel mă face să cedez de fiecare dată şi mă obligă în acelaşi timp să-mi rezolv toate problemele cu el în braţe. În speranţa că într-o zi voi avea câştig de cauză, mereu vin cu planuri noi şi încerc imposibilul, la fel şi în această dimineaţă. Concentrată asupra situaţiei în care mă aflam, îmi arunc pentru o secundă ochii pe fereastră. Ce îmi era dat să văd, m-a făcut să uit de blănosul care torcea victorios.

Bunul samaritean

Se facea ca intr-o zi eu si micul artist ne aflam prin capitala in vizita la Gabi ( marele artist) si a lui sotie, Catalina.

Cum clanul celor "din 12 in 12" se intregise, ce mai ramanea de facut decat sa petrecem timpul intr-un mod cat mai placut? Zis si facut. Isi imbraca Gabi  hainele de duminica, adica pantalonii de piele si hai cu gasca la cinema. (trebuie precizat ca micul artist era destul de mic pe atunci, sa tot fi avut vreo 8-9 ani)
Ajungem noi la destinatie, ne ocupam locurile si incepe si filmul. Harry Potter.

Cand actiunea devenea mai interesanta, il vad pe Gabi ca sare de pe scaun si fuge la un copilas care se afla prin zona: