luni, 25 martie 2013

Facebook-ul m-a inspirat: sunt romantică, mă voi mozoli sub clar de lună!

A se înţelege de la bun început că nu fac morală şi nici nu acuz, însă am o mare dilemă pe care o voi etala acilea, normal. Doar de aia mi-am creat un loc unde să-mi vărs toate tâmpeniile ce-mi invadează creierul. Sănătate curată, parol, strategie folosită şi în golirea foselor, haznalelor, alea - cutare.
Facebook, un loc pe unde mai intru, ca o cutră ce sunt, să-mi mai clătesc ochii şi să văd cum se mai pune ţara la cale. Nu-s genul să pic în extreme, să-mi fac probleme existenţiale din faptul că stau prea mult pe internet sau pe Facebook şi să-mi fac strategii cum să-mi închid contul pentru a face o pauză. Aaaah, shit, prea complicat pentru mine. E simplu, nu am chef, nu intru, ce atâtea chestii - trestii, nu trebuie să-mi obosesc căp'şorul, şi aşa prea blond.
Însă, tot nu înţeleg un lucru şi poate mi-l explicaţi voi. Când ţi-e lumea mai dragă şi te afunzi în fotoliu, cu laptop-ul în braţe, după o zi a dracului de agitată, tragi cu poftă din tutungică, îţi bălăceşti botul într-o cană cu ceai cu gust de rahat (deh, mai sunt persoane care îţi bagă în ţeastă: ceaiul e buuuun, tre' să beeeei) şi pipăi agale mouse-ul, dând de rotiţă în jos, eh, taman atunci ţi se derulează prin faţa ochilor mesaje precum: "dacă iubeşti, nu înşeli".
STOP! Clip-clip. Stai o clipă cu privirea aţintită pe chestia aia, după care ridici, uşor, cana cu ceai şi spui: mama ta de zamă de plante, mi-ai inundat creierul, hă? Fâlfâi din gene, laşi cana şi mai bagi niţel conţinut de tutungică. Pagina se derulează şi apare: "dragostea învinge tot!", "prieteni îţi sunt mulţi cu numele dar cei adevăraţi sunt puţini", "viaţa e scurtă, iubirea o face mai lungă"....  Hait? Dar ce satană-i asta? Am nimerit la psiholog şi eu mă cred acasă, ca o ignorantă ce sunt?

luni, 4 martie 2013

Cum vine asta? Scapi de dureri de cap făcând sex, sănătate - cur?

Pură coincidenţă, parol! Nu ştiu cum s-a nimerit, cert este că nu pic prea bine în povestea de faţă, dar nu contează pentru că nu mă pot abţine. Mă mănâncă dejtele de zici că mi le-am frecat de urzici.
Să vedeţi. În această mirobolantă seară, cum m-am întors de la serviciu, am zis să bântui niţel pe net, aşa, de relaxare. Anşeea, şi cum îmi benoclam eu oc'şorii pe pagina de facebook, (ca o cutră ce sunt, să vad ce a mai făcut vecinul, ce şi-a mai luat, pe unde mai este, că, deh, acu' nu se mai poartă scăunelul în faţa blocului şi punga cu seminţe. Nee, acum stai ca boieru' la căldurică, la birou, şi te informezi în voie), ce îmi scrijeleşte retina? Ceva cu dureri de cap. Şi mă opresc, tot mă plângeam eu p-acilea că mă doare ţestosul de mor. Însă, norocul meu că doar ce lăsasem cana din mână, că altfel ieşea urât de tot. Şi aici recunosc faptul că sunt un câine zdrenţuros: cum vin acasă, beau restul de cafea, ce-mi rămâne de dimineaţă, dar asta e altă poveste. După cum spuneam, bine că nu aveam nimic în mână, gură, sau alte orificii (fără iz de pornache, suntem oameni serioşi, ce naiba!)

duminică, 3 martie 2013

Situaţie suspectă: dacă te cheamă Arnold şi ţi-ai pierdut nevralgia, e la mine!

Dubioasă treabă!
Mă doare căpăţânosul de vreo câteva zile. Băi, da' o durere d-aia nesimţită ce nu vrea să treacă deloc. Am luat pastile cu duiumul, nema. Pfooa, eu ştiu că sunt cu capu', înţeleg că vrea să protesteze, s-o fi săturat şi el, dar nici chiar aşa. L-aş schimba cu mare drag, dar unde mai găsesc ţeastă de Lilloaică? Ca atare, tac şi îndur. Însă, am cedat, am zis că trebuie să iau atitudine şi am luat. Recunosc faptul că am fost forţată să merg la medic, dar asta nu se pune. Când colo, ce să vezi? Se pare că unul, Arnold îi zice, s-a gândit să-şi găzduiască nevralgia în bostanul meu. Măi, dar cât tupeu. Cum, pana mea, să am nevralgia lui Arnold? Dar cârnatul ăla de Arnold nu poate să şi-o ţină pentru el? Ce i-a trebuit să mi-o dea şi mie. Am protestat. Nu o vreau, să şi-o ia înapoi. Nici nu m-a întrebat dacă mi-o doresc, ce satană-i asta? Apoi m-am calmat şi am zis să nu mai fiu aşa dură. Poate o fi sărăcit, i-o fi ars casa, bunurile, a rămas pe străzi şi nu avea unde să-şi ţină nevralgia, motiv pentru care a venit tiptil şi mi-a pasat-o, până se mai pune pe picioare. Nu-i aşa că am un suflet mare de mă gândesc la asemenea lucruri?

Arnold, posibil membru al clanului lui Nuţu Cămătaru?

toateBlogurile.ro