luni, 11 ianuarie 2010

Obiceiuri de "conservare"...

Ca-n fiecare familie, am fost crescuta pe baza anumitor conceptii si obiceiuri. Pe unele dintre ele nici nu le-am bagat in seama ( slava domnului ) iar cateva le-am preluat fara sa vreau sau pur si simplu mi s-au format pe parcurs. Dar nu-mi fac probleme, stiu ca fiecare dintre noi avem pitici, de ce nu as avea si eu? Dar sa lasam piticii sa-si faca siesta, ca de-i bag prea mult in seama iar mi se urca la cap si s-ar putea sa enervez pe cineva.
Ce nu am inteles si nu am acceptat niciodata este...,
hmm, obiceiul asta de conservare, ca sa-i zic asa, dar cred ca mai bine s-ar potrivi "de murare" sau "marinare"?

Nu conteaza, voi ma intelegeti foarte bine, uite cum dati din cap in semn de aprobare. Si ca sa-mi continui sirul de idei, ma intorc cu ceva ani in urma si o vad pe bunica'mea cum primea ea lucruri noi gen: pijamale, papuci si alte carpe pe care, insa, le punea la loc sigur. De ce? Le tinea de bune. Adica doar daca le tii in tipla sunt bune, daca rupi putin ambalajul, oooh nuuu  au devenit rele, spiritul malefic va incerca sa iasa. Si in acest mod isi facea ea stive de lucruri "bune", in timp ce umbla tot cu maleficii papuci de j'demii de ani. Copil fiind, nu am dat prea mare importanta, dar tind sa cred ca odata cu trecerea anilor ne mai luminam putin modul in care vedem lucrurile si brusc apare maica'mea in peisaj.

Eh, alta generatie, alte obiceiuri ceva mai open mind. Am zis "ceva", nu va bucurati degeaba. Ok, open mind in sensul ca ea nu credea in haine posedate si nu-si punea la murat papucii, dar in schimb avea un fix cu asa zisele bibelouri.

Daca veneati pe atunci la noi in casa, cu siguranta ramaneati impresionati de colectia mirifica de iepurime, pasarime, betivi si alte balerine. Toate exponatele isi aveau locul lor sacru in vitrina. La un moment dat am realizat ca existau si dubluri. Acum stau si ma gandesc, poate se faceau schimburi, stiti cum fac copiii cu diverse cartonase. "vecina, eu am dublura la betiv. aaah si eu il am p'ala de trei ori, dar daca vrei iti dau fetita cu ratusca. da, te rog, ca p'aia nu o am" E o posibilitate si asta, nu?

Cu timpul am inceput sa iau atitudine, prima data pe cale amiabila dar mereu ma loveam de replicile : "P'ala nu-l arunc, lasa-l acolo ca-l am de la cununie de la cumatru' x. Aaa, nici soarecele cu porumbul in gura, nu, nu, ala il am de la nunta de la verisoara cumatrului soacrei prietenei mele" Cand am vazut ca nu exista nici o solutie, am inceput sa schimb foaia. In mod subit, pretioasele exponate apareau fara o mana, un picior, o ureche, fiind astfel nevoita sa scape de ele.

Ce sa faci, uzura isi spune cuvantul. Incet-incet, problema iepurimii s-a rezolvat. Dar nu era singura, pai da cum, asa viata usoara sa am eu? Neahhh, a trebuit sa ma mai chinui ceva cu faptul ca vroiam si eu dom'le sa mananc cu tacamuri noi si frumoase. Nu!! Alea-s bune, nu umblam la ele.

Si uitati cum spiritul malefic iesise din papuci si intrase in tacamuri, se pare ca se transmite din generatie in generatie. Oare in cazul meu, pe unde s-o fi bagat spiritul ala? Se pare ca nu am varsta potrivita pentru a afla. Toate la timpul lor.

22 comentarii:

Monica Olteanu spunea...

:)) asa e si mama si exact asa faceam si noi, adica eu si suririle mele, dar mama nici acum nu s-a vindecat:))...are o adevarata gradina zoologica acasa, o intreaga scoala de balerine...si aletele...si tine la ele....si mie nu mi plac deloc....bleachhhssss......

alte vremuri, alte minti...

Veronica spunea...

=)) Si mama la fel. Singurul mod de a mai scapa definitiv de unele bibelouri era sa cada din "neatentie" si sa se faca zob. Sa nu mai poata fi reconstituite. Dar mai are si acum slava cerului. A vrut sa-mi ia si mie unul "Poate il pui mama acolo in vitrina si il admira lumea cand vine la tine" Si i-am zis adevarul in fata:"Decat sa il arunc direct la gunoi, mai bine ia-mi ceva ce-mi trebuie." :D

Miţă spunea...

Nasol cu bibelourile, am crescut si eu alaturi de ele. Dar, cu ajutorul lor, am invatat sa joc baseball. Sa vezi ce funny e... =))

Lillee spunea...

Baseball? La asta nu m-am gandit....:))

Dianne spunea...

Io ma chinui de vreo 8 ani sa o fac pe a mea mama sa inteleaga ca masa x nu se potriveste cu stilul mobilei din casa. Din fericire mai am doar o mica masuta de transportat la gunoi, in rest am scapat de toate. Dar de fiecare data cand avem musafiri aud: "ma scuzati da nu am pahare de vin/tuica/coniac ca Diana le-a dus pe toate la tzara pe motiv ca aici nu se incadreaza in decor" Si asa si ii. Cum sa tii tu in mobila din aia stil futurist sau ce masa de stil o fi, pahare de vin in vitrina si alba ca zapada cu 7 pitici? Cum? Oricum bine ca am reusit sa scap de ele ;)

orator spunea...

tu cam esti oaia blonda a familiei?

Lillee spunea...

Orator, se poate spune si asa:)

photograph spunea...

Lillee, noroc cu Whisk ca mai sparge cate unu' :)).

tasha spunea...

Hehehe!!!stati asa!...ca si eu am avut meteahna asta,adica,am cumparat la cristale de m-am uscat de bani si vorba vine,am doua fete,luam dublu de fiecare data,la tacamuri idem,la serviciile de portelan ce sa zic,le-am carat din Ungaria ca deh! mi s-a parut portelan fin si merita,si cate si mai cate,si ce credeti?fetele au crescut,sunt la casa lor, la ap. lor si nici una nici alta nu este adepta portelanurilor scumpe,a paharelor din cristan al tacamurilor argintate,sau din argint,a vaselor Zepter...si cate si mai cate...si, uite asa,am dat pe apa garlei o sumedenie de bani,trag nadejde ca odata vor reveni la moda si nu vor sta inghesuite in dulapuri pe degeaba...:((

Corina spunea...

Parca o vad pe mama in descrierea mamei tale...aceeasi pasiune pentru bibelouri :D.Noroc cu mine ca mai spargeam cateva cand ma mai apucam de curatenie.Odata, pe cand se facea curatenie generala m-am cocotat pe biblioteca(acolo era toata colectia) si le-am daramat pe toate...nu-ti imaginezi expresia mamei mele ~x(...m-ar fi exterminat :D).

Andrei J. spunea...

"In mod subit, pretioasele exponate apareau fara o mana...un picior...ureche" hai ca mi-a placut :D, eu as fi abordat altfel problema, as fi "gipsat" toate bibelourile intr-o singura zi.. just saying.. can't stand those little fuckers :))

Cătălina spunea...

Urăsc bibelourile ~x(
Are şi mama şi de multe ori i-am sugerat să le...aruce ,să le facă ceva,dar ea şi nu....

Orin spunea...

Hmmm... cunosc fenomenul, a trecut și mama prin el! Tasha, recunosc și cristalurile, și tacîmurile, și seturile ”alea bune”, nu știu dacă va reveni moda lor dar măcar alea se pot folosi! Eu am rezolvat-o altfel: la un moment dat, ai mei s-au mutat, pînă să se dezmeticească mama ce și cum, am mutat tot conținutul mobilei tip, cît un perete cu vitrină, rafturi, dulap, etc. în cutii și am umplut spațiile disponibile cu cărți și cu micile mele nebunii (din seria pitici albaștri)! Habar nu am pe unde sînt la ora asta, că parcă nu le-am făcut pilaf... sau le-am făcut??? ;)) Oricum, excelent postul, Lillee!

Fetita Junglei13 spunea...

@tasha- "am doua fete" :)),acum scuza-ma ca rad de necazul omului (treaba asta la cumparaturi la dublu),parca o vad pe mama,mi-a facut zestre de la 7 ani,sora mea fiind mult mai mare :))
Lillee la mine altu-i baiul,bibeloaiele ca bibeloaielee,ca unele-mi plac si le ascund printre plusuri,asaa,beleaua e ca am la panze,matasuri,stofe,fineturi,inuri de imbrac toata casa,pfff si inca stau acolo in mobila,in alta casa(macar nu mai dau de ele cand deschid usile) si mereu spun "o sa mor si eu si ele tot acolo or sa fie"

adinna spunea...

daa..problema asta a bibelourilor și mie mi-a dat destulă bătaie de cap și încă îmi mai dă...câteva neapărat au trebuit păstrate...și mai erau mileurile..macrameurile..cum le-a zice...manufacturi care, defapt, merg mână-n mână cu bibelourile, nu?:))

Anonim spunea...

Sora'mea, erai prea mica ca sa iti mai amintesti...Doamne, cat mai suspina mama noastra ca nu avea in colectie nu stiu ce pana mea de pescar chinez.....cum avea nu stiu ce sora a lu' mama lu' cheala.....

Cris spunea...

Ai uitat sa amintesti de renumitele "mileuri", care trebuiau sa fie tot timpul albe, scrobite si perfect calcate. Valeuu, nu vreau sa-mi mai amintesc!
Am dus munca mare de lamurire cu mama sa scape de asa ceva. Numai ca pe-atunci in asta se intreceau gospodinele, colectia de bibelouri de la cumatra, nasa sau soacra si mileurile bine apretate. :|

madMe spunea...

Aşa face şi mama, şi e tot mai rău pe măsură ce înaintează în vârstă. Strânge la cioburi d-astea, colecţii întregi. Şi se plânge că nu are vase da' ea stă cu seturi nedesfăcute de veselă în dulapuri. Dar alea le ţine pt ocazii. Dar la ocazii nu le scoate, nu cumva să se spargă. :D

iculici spunea...

DOAMNE, ITI MULTUMESC CA MAMA NU A STRANS BIBELOURI :D SUNT VREO DOUA-TREI IN SUFRAGERIE, DAR ATAT. LA UN MOMENT DAT EU ERAM AIA CARE VOIA BIBELOURI (MDA... INCREDIBIL, DAR ADEVARAT) :-O . ASTA PANA INTR-O ZI CAND AM MERS LA O VECINA SI M-A RUGAT S-O AJUT PUTIN CU PRAFUL DE PE MOBILA :)) SI CAND AM VAZUT CAT DE CACAT E VIATA CU JDEMII DE BIBELOAIE IN SUFRAGERIE (STAI SI PUTZUIESTE-L PE FIECARE, DA' AI SI GRIJA SA NU SE SPARGA ... )AM ZIS CA NU-MI MAITREBE IN VECI BIBELOAIE. MAMA LOR DE BIBELUTE ...

CAND AM INCEPUT SA-TI CITESC POSTUL MI-AM AMINTIT DE O AROGANTA MARCA RADIO ZU, CU UNA CARE A SPART TOATE BIBELUTELE LU' MAMA-SA. SI CU ASA O PLACERE LE TRANTEA DE GRESIA DIN BUCATARIE... SI A LUAT SI BANI PENTRU CE A FACUT . :)) CAUT PE ZUTUBE SI-TI TRIMIT UN LINK.

>D:<

iculici spunea...

DA' PESTELE??? :-O
UNDE E PESTELE?????? N-AI ZIS NIMIC DE PESTELE ALA MARE SI URAT CARE STATEA PE TELEVIZOR. :((
UNDE E PESTELE???

:))

Lillee spunea...

Iculici, dar calul, unde e calul care la fel statea pe televizor...? :))

Lillee spunea...

Iculici astept link, maaama daca stiam, ma inscriam si eu la concurs. Auzi sa iei bani pentru o asemenea desfatare...unde-i norocul meu, huh? :))

Trimiteți un comentariu

Ai o părere?

toateBlogurile.ro