duminică, 21 aprilie 2013

Sabotată de galoşi, în mijlocul mall-ului

Până şi galoşii au început a mă sabota, să nu mai spun şi de indivizii ce şi-au făcut o plăcere nebună în a-mi lăsa mesaje că scriu odios. Şi nu de blogul acesta este vorba, probabil că nici nu au dat de el, ci de celălalt loc unde scriu zilnic, care îmi serveşte şi ca loc de muncă. Anşeea, şi dacă tot scriu odios, nu pot să nu fac exces de acest "atu" al meu şi să vă relatez o altă păţanie de-a mea.
Chiar dacă nu pot spune că mă dau în vânt după " ieşelile" cu fetele, de 8 martie am făcut o excepţie, întrucât a fost vorba de colegele de muncă, femei de nota 10. S-a înţolit Lilloaica noastră de numa', mai nimic deosebit faţă de zilele obişnuite, doar că şi-a tras tocuri. (din ciclul: mi-am pus "treling" şi pantofi cu toc).
Şi dă-i ţopăială toată noaptea, urcată pe papainoage. A doua zi: teroare. Am rămas la ai mei. Când să plec spre casă, am constatat cu stupoare că ale mele picioare nu mai voiau să audă de încălţările cu toc. M-am chinuit, am încercat, nimic. Parcă aveam ace încinse sub talpă. Şi eu ce mă fac? Cum naiba plec, în şosete? Şi mă apuc să-i cer mamei mele ceva de încălţat. Îmi dă ea nişte ghete şi dusă am fost. Dar cum m-a mâncat mintea-mi blondă şi neliniştită, ce mi-am zis: să trec pe la mall, să-mi  mai iau ce-mi trebuie. Zis şi făcut. Ajung şi încep să cutreier.


Eh, şi cum mergeam agale, începeam să simt din ce în ce mai mult striaţiile de la gresie, pietricelele... Moaaa, da' ce chicioare sensibiloase am! Am stat şi io câteva ore pe tocuri şi deja nu mai suport nici podeaua din mall, mă amuzam în sinea mea. Măi, dar se îngroşa treaba. Parcă simţeam că-mi şi clămpăne galoşii, că îmi îngheaţă picioarele. Uat dăăă fac? Mă opresc şi mă uit. Nimic. E clar, sunt dusă. Mai merg un pic şi se aude un hâââârşt. Ce pana mea? Când îmi arunc iar ochii la ghete, jumătate din talpă era ruptă, măcinată, şi lăsam în spate dâre de bucăţele negre. din cauciuc. Hiii, rămân dracului desculţă. Şi dă-i şi ia-o la goană spre maşină, cu al meu soţ de-o toartă, de nu ştia ce naiba mă apucase. I-am spus pe drum despre ce e vorba însă până să ies din mall, tălpile mele nu mai erau. Se duseseră dracului, rupte, lăsate în urmă,  iar coana Lillee mergea pe vârfuri, roşie la mutră precum racul. În faţa casei am atins apogeul: am rămas doar cu partea superioară a ghetelor, dar călcam cu şosetele pe asfalt.
O sun pe maică-mea: Tu mi-ai dat încălţări de mort? Cu talpă de carton?
Mi-a zis că nu, că tata i-a cumpărat ghetele, că erau ok, că bla, bla. Că erau minunăţii şi nu altceva şi că eu sunt o căscată şi calc în străchini. Cum o fi, cert este că nu mai ai ghetele, mamă. S-au dus dracului. Şi, na, că s-a mai botoşit şi mama pe mine, că i-am stricat bunăciune de ghete.
Erau pentru morţi, parol, altfel nu-mi pot explica ce satană s-a întâmplat. Doar nu mă apucasem să joc hora în mall, aşa, ca şi continuitate a parangheliei de 8 martie. Sau, mai mult, să mă apuc să urlu p-acolo şa că: ia uiteee ce ghete şi-a tras Lilloaica, tari precum oţelul, să vină buldozerul să treacă peste ele, să facem un exerciţiu de durabilitate. Degeaba, eu sunt de vină! Pam pam.

1 comentarii:

Berryl Cholif Arrohman Nurriduwan spunea...

terima kasih informasinya
Visit Us

Trimiteți un comentariu

Ai o părere?

toateBlogurile.ro