Probleme de atitudine

Vă place guma de mestecat super mentolată? Mie nu, mă enervează, îmi vine să dau cu ea de pământ. Se crede prea tare, are prea multă încredere în propria lamă/pernuţă. Parcă o şi văd cum zâmbeşte superioară din rafturi spunând ceva de genul: oi fi eu mică da' te fac să-ţi dea lacrimile într-o secundă. Şi nu-mi place când are dreptate. Prefer genul five, aşa mai... delicat, cu o atitudine princiară... înţelegeţi voi.
Cunosc o doamnă care este aproape dependentă de astfel de gumă îngâmfată, mentolăciune d'aia de-ţi vine să-ţi baţi motanu'. Astăzi mi-a oferit o pernuţă. Am refuzat politicos. Nu aveam chef să-mi bat pisicu', nu de alta.
Mbooon, în timp ce-şi savura mentolăciunea îmi şi explica cât de bună e, ahh cum îţi desfundă toate instalaţiile... Hop, frână, derulăm. Desfundă instalaţiile? Păi în cazul ăsta aş fi vrut şi io nişte gumă... Am probleme cu o chiuvetă care se tot înfundă. Cât regret că n-am acceptat pernuţa aia. De cumpărat nu cumpăr. Nu v-am zis că am probleme cu atitudinea mentolăciunii? Aştept să mi se mai ivească o şansă d'asta... dar cred că am de aşteptat. Până atunci... mă duc să-mi bat chiuveta. Să se ducă singură să-şi ia mentolăciune, păi ce, şi-a tras servitori?