Săritură cu talent

Ce poţi face într-o seară de duminică? Leneveşti, te dregi după o seară de sâmbătă zbuciumată şi te gândeşti că vine ziua de luni. Corect? Corect. Buuun, şi în timp ce leneveam eu frumuşel, îmi mai aruncam ochii la geam. Acolo stătea pisoiul meu şi era tare concentrat. Aşa face el, vede păsări, fluturi, şi stă neclintit. Câteodată îl apucă cearta cu diverse insecte sau mai ştiu eu ce, vorbeşte şi zbiară pe limba lui... Nu-l băgăm în seamă, e cu capu', dar se calmează în cele din urmă.
 
 Eh, şi cum stătea el acolo, îl văd cum îşi ia avânt, sare pe plasa de la geam, plasa se deschide şi zduuuuuuup: uite pisoiu', nu mai e pisoiu'. De la etajul 1.
Fuuuck, ăsta a vrut să se sinucidă, e kamikaze. Încep să-l strig, mă agit... pauză. Motanul... ia-l de unde nu-i. Ieşim afară cu lanternele, Caponeee, Caponeee. Pana mea, Capone mucles. Simţeam cum mă cuprinde disperarea, (degeaba încercam să o dau jos de pe mine - e ca râia, degeaba o iei cu :jos, 'tu-ţi naţia ta de disperare... ) îmi făceam diverse scenarii, mai că nu plângeam. Când eram pe cale să dau apă la şoricei, îl aud pe soţul meu: l-am găsit. Era în faţa casei, sub motocicletă.
Îl aducem înăuntru, îl cercetăm, îl întoarcem pe toate părţile.... e ok. O zgârietură pe nas şi foarte speriat. Nici nu mai vrea să intre în camera cu pricina. Îl băgăm cu forţa şi se ascunde sub scaun dar numai cu ochii la geam. Îi este frică de geam. Dar ce spun eu geam, îi este frică de camera respectivă. :)) Panaramă ce este. Cine ştie ce o fi în capul lui. Fereastra i-a făcut rău, l-a aruncat în prăpastie, iar camera este complice. =))
 Să-i fie învăţătură de minte. Şi mie. Mie de ce? Ce am, m-am tâmpit? Cred că da.
 
 Sperietura a fost mare, bine că totul s-a sfârşit cu bine. Cu coana disperare voi avea eu o discuţie, o iau la păruială niţel. Dar până mă lupt eu cu nesimţita aia, vă aştept să-mi spuneţi dacă aţi trecut prin ceva asemănător. Ahh, şi încă ceva. Cum îmi vindec pisoiu' de frica faţă de camera respectivă? Are vreo şansă?