Caniculă. Caniculă mare. Şi ce trebuie să folosim în această aprigă luptă? Hidratarea. Da, este arma cea mai de preţ.
Dacă la muncă am gâlgâit lapte mai ceva ca Icilul, în momentul când
m-am urcat în maşină am simţit că-l apuc pe Dumnzeu de-un picior. Al meu
soţ mă aştepta cu o doză de licoare magică, poaspat scoasă din
frigider. O doză de cola. Doza zilnică, aş putea spune. Şi beau eu ca
nehalita, mai bea şi el, ne învârtim prin oraş, cumpărături, alea,
alea...
La un moment dat mă trezesc singură în maşină. Cristi avea nu ştiu ce
treabă. Şi stau... şi stau. Cald. Sete. Opaa, stai aşa că e doza aia de
cola. O zgâlţâi un pic, hmm, parcă mai are ceva în ea. Ăvaai, dar să nu
risipim nicio picătură. Buzele mele uscate mă aprobau de zor: daaa, să
nu risipim, dă-o pe gât.
Fată ascultătoare cum sunt, nu stau pe gânduri şi gâl gâl gâl pân' la
ultimul strop. Mă opresc brusc. Îmi simţeam ochii ca de curcă beată,
iar în loc de cola aveam gura plină de... cum satană să-i spun? Băi,
doza asta nesimţită avea praf.
Se afișează postările cu eticheta doza. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta doza. Afișați toate postările