Iulia Haşdeu ( 1869-1888 ) este fiica marelui savant, Bogdan Petriceicu Haşdeu, ( 1838-1907 ), unul dintre cei mai mari oameni din cultura romană. Numele era de fapt Hâjdeu, savantul provenind din Ucraina de azi.
Iulia Haşdeu a fost un copil supradotat, care, la vârsta de numai 11 ani, absolvea Colegiul Naţional Sfântul Sava. În paralel a urmat cursurile Conservatorului de muzică din Bucureşti. Şi-a continuat studiile la Paris, uimindu-şi profesorii cu talentul său. Primul ei volum de poezii a fost scris în 1887 şi apare doi ani mai târziu, sub pseudonimul Camille Armand. Vorbea coerent 3 limbi străine, scria poezii şi piese de teatru. Un mic geniu, am putea spune, având în vedere că la 5 ani deja scria versuri.
La 29 septembrie 1889, Iulia Haşdeu moare de tuberculoză, la vârsta de 19 ani, fiind înmormântată în cimitirul Bellu.
Distrus de durere, tatăl ei, B.P. Haşdeu, construieşte un castel ( 1893-1896 ), în Câmpina, în memoria fiicei sale. Micul castel a fost construit pentru a ţine legătura cu Iulia prin intermediul şedinţelor de spiritism.
Arhitectura este uimitoare, deasupra intrării principale se află inscripţia " E pur si muove " ( şi totuşi se mişcă ), iar în faţa intrării sunt două tronuri de piatră care semnifică cele şapte reîncarnări ale Iuliei, inscripţionate cu câte o pentagramă, 7 cercuri şi un sfinx feminin. În mijlocul casei este o statuie de lemn, înfăţişându-l pe Iisus, iar în spatele acesteia este bustul Iuliei.
Am vizitat locul şi am rămas plăcut impresionată. M-au uimit ferestrele, cu oglinzi de o parte şi de cealaltă, specificând poarta către suflet, bariera pentru sufletele rele, dar şi pentru a ţine sufletele în casă, canapelele cu două locuri... ciudate ca aspect şi ca poziţie, gaura din peretele camerei pricipale, făcută pentru a vedea dintr-un anumit unghi nu ştiu ce chestie. Tot locul este uimitor. Există o scară, senzaţională ca şi construcţie, care duce spre o cupolă, pe acoperiş. Când am fost eu, era închisă, ea deschizându-se numai într-o anumită zi a anului, pe 2 iulie ( specificând două Iulii - fiica şi mama ). Această scară semnifică comunicarea dintre cer şi pământ. De asemenea, se găsesc mai multe obiecte care simbolizează unirea cerului, pământului şi infernului, piese de mobilier ale Iuliei, lucrările ei, fotografii din timpul vieţii, chiar şi din ziua morţii.
La subsolul castelului există o cameră cu înregistrările audio ale şedinţelor de spiritism. Mi s-a zbârlit părul pe mine când le-am auzit şi nici că am mai intrat acolo. Tot locul este gândit şi proiectat în cel mai mic detaliu, totul are o anumită semnificaţie, nimic nu este pus aiurea. Merită vizitat. Un loc plin de mister...
Se spune că B.P.Haşdeu ţinea foarte des aceste şedinţe de spiritism şi vorbea cu fiica sa. Să fie oare adevărat?
Alte guri spun că marele savant a înnebunit după moartea fiicei şi astfel a început să fabuleze, să vorbească singur, având impresia că o vede pe Iulia. Petrecea mult imp în acel castel, singur, vorbind cu pereţii.
Adevărul se pare că numai Haşdeu îl ştie şi, din păcate, l-a luat cu el. Însă este interesant să ne putem da şi noi cu părerea.
Voi ce ziceţi?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Ai o părere?