Amintiri din copilărie: cum am "gâtuit" poetul din mine

Pur şi simplu mi s-a derulat prin faţa ochilor (minţii) întâmplarea asta, de care chiar uitasem complet. Ca atare, mă bag repede s-o aştern acilea, să nu care cumva să-mi scape.
Eram în clasa a VIII a, acum 'nşpe mii de ani. Şi ce-şi zice coana Lillee în timp ce se afla la ora de Cultură Civică, sau aşa ceva, când se plictisea maxim? Cam ce poate face un copchil de paişpe ani când se plictiseşte în ore? Mda, cu totul altceva decât ceea ce am făcut eu. M-am apucat de compus versuri.
Deja văd cum se naşte în voi sentimentul de admiraţie, de: moooaa, ce fată isteaţă, dar, vaaai, ce copil era Lilloaica. Aha, gândiţi voi aşa că vă veţi arde rău de tot. :))
Versuri am făcut, dar ce versuri? Hă? Să vedeţi. Am fost o persoană cu pitici pe creier incă din născare. Da, aşa a fost naşterea mea: mai întâi piticii, apoi io. Am o herghelie, se înmulţesc pe zi ce trece. Aşa şi în clasa a VIII a. Era un anume grup în clasă, pe care nu-l înghiţeam. Nu ştiu de ce. Nu-mi plăcea comportamenul persoanelor respective, culoarea la pantofi, cum se scobeau în nănău, habar n-am. Cert este că nu-mi plăceau. Şi ce şi-a zis madam cutra Lillee? Să-şi verse frustrările în versuri, aşa, de plictiseală. Băi, şi ţin minte că mă amuzam maxim. Ziceţi şi voi ce copchil prost, să râdă în timp ce-şi ironiza colegii, în versuri. Normal că am atras atenţia asupra mea şi toţi voiau să vadă de ce dracului râdea tuta, în condiţiile în care ora era a naibii de plictisitoare. Nu i-am lăsat să ghicească, bineînţeles. Şi dă-i şi scrie.

Mica vedeta

Frate'miu va intreaba:

Cum reactionezi cand fiul tau (clasa a III-a) devine “vedeta” scolii, in urma a doua versuri scrise de el, dedicate mamei??????????  Cand mergi seara la clubul de fitness si spa, iar mame ale colegilor de scoala te felicita pentru ca ai un copil haios, cand profesoara de educatie fizica (care preda ore de spinning la club) iti spune ca cel mic va va face azi o surpriza !?!?

Ne dumirim pana la urma, cand citim felicitarea facuta si scrisa de manuta lui:

“Mamei, de 8 Martie

Mama mea-i foarte frumoasa

De aceea a luat-o tata acasa……”

Desi mie imi suna a manea (nu ascult acest gen, dar nici nu ii condamn pe cei care asculta), se pare ca cele 2 versuri au prins foarte bine, iar responsabilul de comunicare din scoala l-a citat in editia electronica a ziarului scolii – de unde si reactiile din mediul scolar.

Pot sa raspund prima? Voi fi foarte scurta: asa tata, asa fiu :))

Dimitri ( asa il cheama pe cel mic ) ruullllz !

Si ca sa vedeti ce suflet bun am, v-am atasat si o poza cu Dimitri, sa va puteti face o parere :)

Cititi versurile si uitati-va la fotografie :) Cum e? Aplauze pentru copil !!!