marți, 5 iunie 2012

Lillee, transformată în animal de companie, la inaugurarea pasarelei din Mamaia

Nebunia curului pansat la Constanţa. După cum bine ştiţi, s-a inaugurat pasarela din staţiunea Mamaia, plimbări cu vaporaşul, moca, timp de o săptămână, chestiuţe-vrăbiuţe. În fine, mă duc şi eu în interes de serviciu.
Ajunge Lillee la locul cu pricina când, brusc, mi se crapă retina. Puhooooi de lume, parcă era apocalipsa. Wtf? Nici la revoluţie nu era atâta lume, ce mama lu' ăl necurat?
Pff, trag aer în piept şi înaintez pe pasarelă. Asta e, când trebuie, trebuie. O bună bucată de timp totul a fost bine, cam până la jumate, aşa. Acolo... zid de babalâci. Uaaa, dezmăţ, urlete, strigăte, nebuneli. Mă opresc. Zic, băi, vor înţelege de vorbă bună, trebuie să îi iau cu binişorul: sunt de la presă, trebuie să ajung în faţă.

 Moaaa, dar moaaa, atunci am simţit toate respiraţiile şi ochii pe mine. Jaaap, s-au întors babalâcii scoţând aburi pe nări: arrrggghh!!!
Anaa, deja îmi făcusem strategie, dacă e de rău, fug. Da' unde pana mea să fug când eram prinsă în mulţime, nici când eram în scutece nu eram atât de dreaptă, pe bune. Gizăs craist, până aici mi-a fost! Aş fi vrut să mă fac mică, mică şi să intru sub pasarelă. Şi atunci a început potopul: mă doare în cur că eşti de la presă, io mi-am ocupat locul încă de dimineaţă. Stai la coadă. Trebuia să vii şi tu de dimineaţă să-ţi ocupi locul. Gata, nu mai trece nimeni, nesimţiţii dracului ce sunteţi.
Whoaa, frate, mai că mă luau ăia la palme şi nu altceva. Gâtuită şi presată, mai găsesc un strop de putere şi îi întreb: Dar de ce aţi ocupat loc la coadă? Ce se dă?
Să mor dacă vă mint când vă spun că habar nu aveau de ce stăteau. Cică au auzit că vine Mazăre şi că le dă ceva moca. Dar ce? Pauză... Efectul de turmă reloaded.
Eh, las' că vine Mazăre şi se face culoar, trec şi eu, gândea creierul meu blond. Aiurea, nea Mazăre îşi face apariţia pe mare, cu şalupa. Eh, atunci am intrat în panică şi am încercat să schiţez un gest de a înainta. Ce vorbeşti frate, mă ţineau moşii de bretele, băi şi mă trăgeau de zici că eram măgăriţă şi nu altceva. Io cu d'alea: ia mâna de pe mine, dă-mi drumul!!!! Ei nu şi nu, aici stai. E locul ocupat, stai la coadă. Şi mă trăgeau, şi tricoul pârâia şi nervii mei plângeau de ciudă.
Fuck. Stau eu ce mai stau, ţinută de bretele şi cu bobârnace luate în ceafă, când, în spatele meu, se agita încă cineva de mama focului. Mă uit, era prefectul Constanţei, ţinut şi el de mulţime: ce dacă eşti de la Primărie, nu treci, noi ne-am ocupat locurile. Degeaba încerca omul să le explice că el trebuie să taie panglica inaugurală, NU şi NU. Omul era disperat, la fel şi eu.
A durat aşa o bună bucată de vreme, cu bălăcăreli, circ şi înghesuială, eu, luată drept animal de companie al moşilor şi ţinută în ham, prefectul tras de sacou, până când au venit oamenii de la pază şi ne-au luat de acolo.
Cam asta e Constanţa moşnegilor, parcă sunt apucaţi, zău aşa. Pentru mocangeală sunt în stare să dea în cap.
În cele din urmă am ieşit din gloată şi am urcat pe vaporaş. În momentul în care am scăpat de lesă am simţit că iubesc atât de mult viaţa de om liber. Am hotărât: nu-mi voi ţine niciodată pisica în ham. ( nu că aş fi avut de gând). Şi ştiţi ce mişto e să respiri aer curat? Pfoooaiiii!!!!
Dacă vreţi să vedeţi poze şi filmuleţe, click aici şi aici.

sursa foto: www.replicaonline.ro

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Ai o părere?

toateBlogurile.ro