Una din setările despre care v-am amintit mai sus, este partea cu somnul. Seara nu am somn şi dimineaţa abia mă trezesc. Îmi urlă două alarme de telefon şi ceasul deşteptător. În total trei. Ce bună sunt la matematică, dă-mă în spanac.
Şi cu toate astea tot nu mă trezesc. Parcă sunt pe altă lume. Deci toată responsabilitatea cade pe umerii soţului meu. El este singura alarmă ce mă scoate din adânci amorţeli: Lillee, go, go, go.
Până acum a fost bine. Am spus până acum, să vedeţi de ce.
De dimineaţă dormeam atât de bine, pfooai, de ziceai că-s în comă. Şi alarmele nu mai sunau, şi eu dormeam, soţul meu la fel... Părea ireal de bine.
La un moment dat îl simt pe domnul din dotare cum începe să se foiască prin pat. Se ridică, se uită la ceas şi adoarme iar. Peste ceva timp, acelaşi gest: se uită la ceas şi se pregăteşte să adoarmă, spunând: ce mişto că e weekend.
În momentul acela mi s-a trezit un pitic de pe creier şi mi-a tras una de nu m-am văzut: cum pana mea să fie weekend? Am deschis ochii şi am sărit în picioare: bueeeeei, azi e vineri.
Cristi sare şi el din pat: e vineri, normal, am zis eu altceva? Cât e ceasul? - hmm... vreo 8.30.
Omfg, omfg. La ora asta trebuia să intru în firmă. Iau telefonul, îmi anunţ şeful că întârzii un pic ( sau trebuia să-l anunţ că e weekend? ) şi mă apuc repede de toate cele.
Cristi al meu îşi plimba agale papucii prin casă, se uita pe geam...
- Ce faci? - îl întreb eu?
Cică: cafea.
Dă-o în puşca mea de cafea. E 8.30
La care el, parcă abia trezit din visare: Cââââât?
Omfg, omfg...
Am plecat. Pe drum îmi sună telefonul. De la muncă, fuck. Răspund. Ahh, phiuu, un coleg.
- Lillee, ce dracu'... a dat firma faliment?
- De ce?
- Păi nu e nimeni aici, în puii mei.
Ahahaha, toţi s-au trezit târziu?
O fi fost ceva în aer?
sursa foto
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Ai o părere?