Interviu cu coana Lillee

Un mini interviu, trebuie sa mi-l iau singura. Bine, fie. Pot s-o fac si p'asta. Dosarele pix, am preluat legatura.

Ma apropii de mine si'mi spun: buna ziua!
-Buna seara si tie.

Zodia: leu sau leoaica, cum vreti voi. Adica aroganta, vanitate, spirit de conducator, siguranta de sine, generozitate, creativitate, dorinta de a straluci, sociabilitate, fidelitate. Nu stiu cat de adevarate sunt toate, aroganta nu sunt sau cel putin nu am primit plangeri, n rest cate putin din toate. Un singur lucru stiu: accept multe dar cu siguranta trebuie sa stii cand sa te opresti, nu vrei sa ma vezi SUPARATA! Nu va doresc.

Goliciune...

Dupa cum am mai spus, internetul  a fost cam scump la vedere zilele acestea. Asa  ca a trebuit sa-mi caut alta ocupatie pe timp de seara. Numai ca eu sunt cam bufnitoi si mos Ene ma viziteaza foarte tarziu, lucru care ma scoate din sarite. Dar asta e, cu mos ene nu te pui si mai bine cauti o modalitate sa-ti umpli timpul. De obicei citeam, dar cum mi-am descoperit de curand o noua pasiune era si normal sa-i acord prioritate. Chiar imi place, ma relaxeaza si nici nu stiu cand trece timpul. Cel mai frumos moment este cand iti vezi plansa terminata, e sentimentul acela de multumire sufleteasca.
Eh, sa nu ma mai lungesc cu vorba si sa va arat si voua ce a rezultat in urma mozolirii de aseara:

Viata in ritmuri de fanfara

Ma chinuie o migrena de azi dimineata. Am incercat s-o alung cu tot felul de leacuri si trucuri, pastile, am apelat si la rugaminti si vorbe mieroase. Nimic, nu vrea sa ma paraseasca si pace. S-a instalat asa de bine incat rezista la toate incercarile mele si plus de asta ma mai ia si la misto.

Singura alinare ce mi-a ramas este gandul ca poate ma voi obisnui cu ea sau poate se va plictisi de mine si isi va cauta alt motel ( de unde se poate deduce ca nu am capul mare).

Si dupa ce ca sunt nevoita sa suport toata fanfara ce se dezlantuie in capul meu, ca si cum nu mi-ar fi fost suficient, pisoiul s-a gandit sa-mi alinte si el simturile cu serenade scartaite. L-am amenintat, l-am dat afara, l-am bagat iar in casa, i-am creat tot confortul, i-am explicat cu vorba buna, prin semne...

Ocupat!

Va povesteam eu acu' ceva vreme ca vara mai tragem cate o fuga prin Silistea, un satuc aflat pe langa Constanta.

Un prieten are o casa prin zona si de cate ori se iveste ocazia ne adunam frumusel cu mic cu mare pentru o mica relaxare la aer curat, care de fiecare data se transforma in nopti nedormite si gratare stinse cu bere.

Se facea ca in una din aceste "adunari generale", mai erau prezenti si alti amatori de aer curat, necunoscuti mie. Dar dupa cum stim ca oamenii la "suferinta" se imprietenesc cel mai repede, n-a fost o problema prea mare, poate doar de timp.

Lillee, prietena vanatorilor

In ultimul timp ma confrunt cu o problema destul de serioasa. De cate ori ma intalnesc cu taica'miu, trebuie sa-i ascult aceeasi intrebare:
- Tu nu poti sa faci rost de o blana de iepure? Da' nu d'asta de casa, ca transpira.
Cine transpira, iepurele? Cica nu iepurele, blana. Ma rog, m-a zapacit cu blana lui de iepure. Vrea sa-si faca brau, parca asa ceva.
De fiecare data ii spun ca nu am de unde sa-i fac rost. Vizibil iritat, imi raspunde pe un ton dojenitor:
-Hai, mai Lillee, nu ai si tu un prieten vanator?

Case 39

Aviz amatorilor de filme horror: nu  va uitati cand sunteti singuri acasa.  Eh, poate exagerez un pic dar oricum un film foarte bun. Sunt o mica devoratoare a filmelor de acest gen si chiar ma plangeam ca nu am mai vazut de ceva vreme un film de calitate...

CAZUL 39  prezintă o poveste intensă, legată de teroarea psihologică trăită de o asistentă socială ce descoperă o forţă a răului mai mare decât şi-ar fi imaginat cineva, atunci când încearcă să salveze o copilă care în mod misterios, nu mai vorbeşte.

Privelişte de dimineaţă

Clămpănind în papucii mei de casă, cu cana de cafea în mână şi pisica la subţioară, mă îndrept agale spre lăcaşul destinat pregătirilor matinale. Prin şiretlicuri numai de mine ştiute, încerc să scap de povara pisoiului, însă fără rezultat. În fiecare zi duc această luptă crâncenă, dar blănosul se dovedeşte a fi mai tare în gură decât mine şi în gheare, agăţându-se disperat de halatul meu.

Astfel mă face să cedez de fiecare dată şi mă obligă în acelaşi timp să-mi rezolv toate problemele cu el în braţe. În speranţa că într-o zi voi avea câştig de cauză, mereu vin cu planuri noi şi încerc imposibilul, la fel şi în această dimineaţă. Concentrată asupra situaţiei în care mă aflam, îmi arunc pentru o secundă ochii pe fereastră. Ce îmi era dat să văd, m-a făcut să uit de blănosul care torcea victorios.

Obiceiuri de "conservare"...

Ca-n fiecare familie, am fost crescuta pe baza anumitor conceptii si obiceiuri. Pe unele dintre ele nici nu le-am bagat in seama ( slava domnului ) iar cateva le-am preluat fara sa vreau sau pur si simplu mi s-au format pe parcurs. Dar nu-mi fac probleme, stiu ca fiecare dintre noi avem pitici, de ce nu as avea si eu? Dar sa lasam piticii sa-si faca siesta, ca de-i bag prea mult in seama iar mi se urca la cap si s-ar putea sa enervez pe cineva.
Ce nu am inteles si nu am acceptat niciodata este...,

Bunul samaritean

Se facea ca intr-o zi eu si micul artist ne aflam prin capitala in vizita la Gabi ( marele artist) si a lui sotie, Catalina.

Cum clanul celor "din 12 in 12" se intregise, ce mai ramanea de facut decat sa petrecem timpul intr-un mod cat mai placut? Zis si facut. Isi imbraca Gabi  hainele de duminica, adica pantalonii de piele si hai cu gasca la cinema. (trebuie precizat ca micul artist era destul de mic pe atunci, sa tot fi avut vreo 8-9 ani)
Ajungem noi la destinatie, ne ocupam locurile si incepe si filmul. Harry Potter.

Cand actiunea devenea mai interesanta, il vad pe Gabi ca sare de pe scaun si fuge la un copilas care se afla prin zona: