Aseară, soţul meu discuta cu fratele lui cum că noi avem pod la casă. Nimic nou, ştiam acest lucru, doar că este zidit acolo în treaba lui, nu am lăsat loc pentru acces. Mai exact, uşiţa a fost placată cu rigips. Aşa am hotărât la momentul respectiv.
Acum se discuta ceva de genul cum că ar vrea să lase locul acela liber, să pună o trapă...
Heei, acest lucru nu se va întâmpla niciodată. NICIODATĂ. Fiindcă este vorba de camera unde ne-am făcut biroul. Acolo stau eu şi zăpăcesc blogosfera, acolo mă prind cele mai târzii ore ale nopţii. Cum ar fi să aud ceva din pod şi să mai şi ştiu că există cale de acces? Wtf? Îmi place mie adrenalina dar nici chiar aşa. Una e să mă uit la filme de groază şi alta e să le trăiesc pe pielea mea. Nu, gata, am zis. Punct.
Acum, când scriu acest articol se aude cum umblă ceva p'acolo şi pisoiul stă urcat pe mobilă şi se uită insistent doar spre acel loc. E vreo pasăre. Cum a intrat... naiba ştie. Nu-mi bat capul, locul e zidit. Dar dacă nu era? Ce făceam? Luam pisoiul la subraţ şi mă ascundeam sub canapea? Asta făceam, da.
Sunt tare fricoasă, serios.
Într-o seară eram la baie, soţul meu dormea. În timp ce lecturam ceva p'acolo, se aude cum urcă cineva pe scări. Am încremenit. Într-o fracţiune de secundă am sărit şi am încuiat uşa. Am stat ca tuta în baie o bună bucată de vreme. Nu spun cât pentru că risc să mă fac de cacao, dar am stat ceva. Vroiam să strig după soţul meu dar leoaica din mine nu m-a lăsat. Mi-am luat inima în dinţi şi am ieşit. Ce era? Cretinul de pisoi zgâria la uşa dormitorului pentru a ieşi. Pfff... ce vorbe de dulce şi-a luat.
Deci nu. Fără pod. Am hotărât. Dacă nu, bag divorţ :))
Voi aveţi probleme de acest gen? Vă speriaţi din orice?
24 comentarii:
Buhuhuuuuuuuu , bonjour Lionne-Lillee !
Nu-ti face griji . Noi in casa de la tara noastra , avem in pod niste sturlubatice de veverite care muta periodic nucile . Nu se-aude mare lucru , iti imaginezi ! Niste biete nuci rostogolite . Parca ar fi la o partida de popice ! Stii ce frumos se doarme in atmosfera aceea ? Ca ...le apuca spre dimineata , nu oricand ! Mai nasol e cand le-apuca rasul . Ca nu ma pot abtine si m-apuca si pe mine ....
Lillee, nu prea ma sperii usor, dar nu-i timpul trecut. :D
Ia-ti si un caine, dar ce faci cu pisoiul? :))
=)) Nu ti le spun pe ale mele ca-s f .. ciudate .. adica genul..eram la o prietena si tot ni se oprea dvd-ul fara sa-l stingem noi si la fel si tv-ul ..ca brusc sa se aprinda.. noi ne-am gandit ca o fi de la telecomanda performanta a unui vecin care influenta tv-ul nostru, dar sincera sa fiu nu cred ca vecinul era asa pus pe joaca .. Faza e ca noi in gluma am zis ''Daca esti vreun buhuhu cu noi si esti pus pe joaca da-ne un semn'' si exact in secunda aia s-a tras apa de la baie fara sa fie nimeni acolo .. Deci WTF .. Alta din seria casa ciudta a prieteni mele :D .. Era vara si am mers la ea la o poveste si cum era cald am zis sa dormim pe jos.In fata noatra TV-ul stins care avea un led rosu care arata ca e stins . Stateam noi si vb si ne uitam spre Tv si brusc nu mai vedem led-ul si apoi brusc il vedem iar , era ceva de genul ca 'ceva' trecea prin fata lui si ne obtura vederea . Cripppyyyy! Numai cand ma gandesc ma ia cu piele de gaina :D Acum intelegi de ce nu ma ma pot uita la horros ..le-am trait pe propria piele :D:D
P.S: Na ca ti le-am spus
Singurul lucru de care îmi e frică pe lumea asta e de femeiile nervoase. Restul, ... e can can!
Probabil din cauza ca vizionam pre multe filme Horror, in cazul meu nu au niciun efect.
De ce ar trebuii sa ne fie frica: " Viata DE Apoi "
Eu ma speriam cand a murit tati de intuneric... noaptea de tot felul de zgomote si de ora aceea... :( Acum multumesc lui Doamne-Doamne mi-am mai revenit:)
Sărut mâna Lillee !
asemeni lui Oigen mă sperie doar femeile nervoase sau cele pe care eu le supăr , iar cele speriate ma amuză teribil , nici nu-ţi imaginezi :))
Eu zic ca o sa facem pana la urma trapa aia din tavan...:D
Mda, te cred, nici mie nu-mi plac zgomotele ciudate ori podurile prafuite pline de te miri ce.
Dar am crescut printre cele enumerate mai sus, la casa de la bunici pe care o frecventam in fiecare vara, unde noaptea scartaia mobila ingrozitor, casa fiind mare cu doua etaje. Dupa ce se dadea stingerea puteai sa ma platesti, ca nu mai coboram jos in bucatarie sa beau apa sau asa ceva. Nu, doamne fereste!! Brr.. holuri largi, niciodata nu tineam minte unde sunt intrerupatoarele, scari cu balustrada scartaietoare, camere cu usi cascate si interioruri negre ca niste goluri ce abia asteapta sa te inghita. Asa percepeam casa pe intuneric, dar nici macar pe lumina nu era extrem de prietenoasa. Sigur ca nu imi era frica ziua, si intram oriunde, camerele erau mari si luminoase, dar noaptea si mai ales pe furtuna, lucrurile se schimbau. Unde mai pui ca verisoara mea ma impuia cu povesti de groaza de ajunsesem sa nu ma mai uit in oglinda mare din dormitorul nostru de frica baibai-lor din/de dupa ea.
Plus ca se auzeau zgomote de afara, huhuiturile bufnitelor, latrat de caini, greieri, etc. Mai ieseam uneori seara pe terasa cand se intuneca dar numai la lumina calda ce se revarsa pe usa dormitorului. Clopoteii de vant sunau, cantand parca a melodie de mormant, bocind in noaptea impenetrabila... Mda, deja parca scriu scenariul unui film de groaza, dar asa era. Si nu pot sa neg ca nu imi placea "aventura". Eu si verisoara mea ne consideram adevarate neinfricate daca reuseam sa mergem pe terasa lunga din jurul casei pana la colt si inapoi. Eventual sa urcam si pe casa...Era marea provocare :))
Incetul cu incetul m-am lecuit de fricile astea cu oglinda, mobila scartaietoare, bufnitele, clopoteii, chiar daca inca le consideram destul de macabre, mai ales pe furtuna. Dar am invatat sa disting in sunetul clopoteilor note foarte frumoase, in sunetul mobilelor, doar imaginea dulapurilor asa cum arata ele ziua, pline de carti sau bibelouri, bufnitele erau doar niste pasari...etc.
Oricum un singur lucru nu l-as face niciodata si as muri de frica sa mi se intample si anume sa merg de una singura, fie si cu cineva pe langa/printr-un cimitir noaptea. NEVER EVER!
As putea sa povestesc ore in sir despre intamplari din casa bunicilor ;)
Ahh ce vremuri.. :)
In general nu mă sperie mai nimic ,in podul casei creştem porumbei deci zgomot e in permanentă.Frică imi este pe stradă când plec la servici dimineată pe intuneric
Mie îmi plac mult fiorii de genul acesta. Visez să-mi cumpăr o casă la ţară, care să aibe un lan de porumb în spate, unde sper sa mă trezesc într-o dimineaţă cu semne în lanul meu :))
:)) Te-ai făcut deja puţin de cacao, dar nu-i stres. Hai zi-ne şi cât ai stat în baie că nu e mare lucru. Promitem să nu murim de râs. :))
:)) in podul casei, in care locuiesc,se aud cateodata zgomotr.De fapt nuu e pod,e etajul neterminat cu tot cu pod,dar e atat de amuzant.Cine sa fie?Ca totul e inchis bine.E mamaie,ma viziteaza,asta zic mereu.
Vine,face un pic de zgomot si pleaca.
Cateodata la serviciu mai pica,asa fara sa fie atinse,de obicei in colturile opuse,in care ma aflu,cate ceva, e Mitica,asta spunem.Mitica vine bantuie si pleaca.
hahahaha
pe mine ma sperie cei care se sperie...de ce va speriati, oameni buni? nu, ca sunteti de groaza, zau...
Eu incerc mereu sa gasesc explicatii logice la diversele sunete sau umbre care ma inspaimanta. Daca nu gasesc, atunci intru in panica. Urasc sa umblu printr-o camera cufundata complet in bezna. Mereu am senzatia ca ma urmareste cineva si merg mai mult ca racul :))
ca sa impac si capra si varza ( :) ) io mi-as fi facut birou in pod!
Nu. Dar imi place sa le provoc. Toate aveti cate o chichita de asta mica, pe care noi o cunoastem si apasam botonu'. Ca sunteti dragute. Nu spun a nevesti-mii care e ca ma bate. Eu zic ca bietul motan a auzit vreun soricel sau pasarica si ii transmitea telepatic "bai cina, te-as manca dar a betonat umanca asta intrarea si chiraie daca trag cu ghearele de rigipssss".
Vladimir
Da' de ce nu-l lasi sa-si faca o mansarda de jocuri in pod? Ca daca auzi zgomote si bere parca e mai putin periculos si oricum daca se incinge treaba bagi si tu o matura ca ai prerogativul asta :D.
Vladimir
asa e, cea mai mare protectie e sub pat :-p
senzatii tari
Trimiteți un comentariu
Ai o părere?