Politia Romana

Astazi avem in program o intamplare din romanul vietii Marelui Artist. Pentru cine nu stie, "Marele Artist", este fratele meu mai mare, primul din clanul "celor din 12 in 12 ".
E cam greu de inteles, stiu, dar nu conteaza, mai bine am urmari povestirea, nu?


        O intamplare de pe vremea in care, desi casatorit, fusesem solicitat sa fac o figuratie intr-o reclama la o batura racoritoare pt Norvegia. Nu eram eroul principal, bineinteles,  dar aveam un rol maret de politist la metrou. Eu eram in vacanta la Olimp cu Cata si iaca primesc telefon de la agentie ca musai sa vin in Bucuresti, ca nu dureaza decat cateva ore, ca regizorul ma vrea neaparat pe mine, ca ma platesc triplu etc etc. Cert este ca m-au imbrobodit si am plecat intr-o dupa-amiaza de la mare si am ajuns la Bucuresti.
Locatia - statia de metrou Bucur Obor din Bucuresti, care a fost inchiriata de la ora 18 seara pana a doua zi. Filmarile erau intrerupte intr-una, ca din 5 in 5 minute veneau garnituri de tren care opreau la peron, toti se uitau ca la la urs (cred ca era prin 1995, deci iti dai seama), cert este ca de la cele cateva ore estimate la inceput, am terminat a doua zi la ora 09. Eu, dupa cum spuneam eram imbracat in costum de politai, machiat (ca deh, fiind in prim plan, nu trebuia sa-mi luceasca fata, trebuia sa am o mima mult mai serioasa etc etc). Sar peste bataia de joc din partea organizatorilor (mancare doar cateva sandwich-uri la 30 persoane, bautura numai pt cei cu roluri importante in reclama – eu, deh “vedeta”, luam si dadeam si celorlati, am vazut atunci figuranti pensionari care pt un sandwich si o suma modica isi pierdeau astfel noptile, motaind pe scari cu capul unul pe celalalt in pauzele de filmare - dezolant). Bun, spre dimineata, pe la ora 07, mai aveam de filmat o singura scena, in care eu stateam sprijinit de un perete cu o sticla de racoritoare in mana, si cand venea in fuga un handbalist (o vedeta norvegiana), eu ii aruncam cutia, iar el imi pasa mingea…. Si dai o dubla, doua, trei…de ma umplusem de spume. La un moment dat se da o scurta pauza, venise metroul in statie, iar eu stateam la locul meu abatut, intrebandu-ma ce draq mi-o fi trebuit?…ma trezesc cu o geanta in cap la propriu (a nu se confunda cu trendul lansat ulterior de Monica Columbeanu) si apoi inca una. Mai, dar stai – imi zic…in scenariu nu era asa…. Cand ma intorc, dau cu ochii de o doamna batrana, firava de altfel, pusa la patru ace, care tocmai coborase din metrou (acesta isi reluase cursele) si care suparata ca erau aurolaci in statie, s-a gandit sa se razbune pe primul polistist care i-a iesit in cale. Si imi zice pe un ton rastit: 

“Lua-v-ar draq de nesimtiti, ca de aia au murit tinerii in Revolutie….noi sa fim agresati de aurolaci, iar Politia Romana sa sprijine zidurile cu un suc in brate……” 

Zadarnic i-am spus ca eu nu sunt politist, ca joc un rol, ca ea mi-a zis:

"Hai ca poate te joc eu in picioare"!!!!!!

Si a plecat bombanind…..Va dati seama ce hai a fost pe urma, ce au ras toti de mine ….Intr-un final s-a terminat, mi-am primit banii (se dadeau doar la finalul filmarilor, de ce oare?????) si am plecat spre mare. Am ajuns rupt de oboseala….nu stiu ce o fi fost in mintea nevasta’mii, dar un lucru am stiut sigur: la intoarcerea in Bucuresti, cand cei de la agentie m-au sunat pt o figuratie la o reclama pt un detergent, le-am spus ca nu ma intereseaza si sa ma stearga din baza lor de date (daca dupa cateva posete in cap mi-am revenit, ce s-ar fi intamplat de la vreo cutie de detergent – as fi facut spume – si la propriu, dar si la figurat ).