Cu programare

Niciodată nu mi-a plăcut medicul meu de familie. Se pare că această doamnă doctor chiar îşi lua rolul în serios şi se considera un membru al familiei mele.
 
 Mă simţeam ca şi cum eram în vizită la nişte rude bătrâne şi băgăcioase. După ce se interesa ce am mai făcut în ultimul timp, cum stau cu viaţa amoroasă, şcoala, trecea la lucruri mai serioase: dacă m-am angajat, cât câştig şi ce fac cu banii. Degeaba încercam eu să ridic mâna şi să mimez că mă doare în gât al dracului de tare, că am febră şi mi-aş dori să terminăm mai repede. Adică: tanti, mi-e rău, dă-mi ceva acolo şi lasă-mă să stau în pat. Promit că-ţi trimit un e-mail cu toate noutăţile.

  La sfârşit îmi întindea o reţetă: nişte nurofen, aspirine şi multe lichide. Serios? Câtă magie frate. A ghicit ce mă supără fără să mă consulte, amazing!
 
 Dar totuşi ieşeam uşurată, mă spovedisem. Un fel de 2 în 1: am şi reţetă şi mi-am uşurat şi sufletul. Parcă îmi venea să aprind şi o lumânare dar niciodată nu am găsit locul special amenajat.  
 
 În general pierdeam vreo 2-3 ore pe la cabinet, după care ieşeam şi îmi făceam cruce
 
 
 Dar de la 1 aprilie cică se dă o lege: "Vrei să mergi la medicul de familie? Ai nevoie de programare".
 
 De la 1 aprilie în ce an, că la medicul mai sus menţionat se fac programări de când hău şi tot degeaba. Holul tot este plin de urgenţe şi bătrânei care vin după reţete. Am încercat  să spun la un moment dat că aveam programare la 15 şi mi s-a răspuns: lucrăm cu oamenii nu cu dosare. Păi şi atunci de ce mai consumaţi agendele pentru programări? Ca să fiţi pă trend, înţeleg.
 
 Dar de acum va fi pe bune. Aşa ne ameninţă ăştia din conducere. Cine vine fără programare plăteşte consultaţia. Excepţie fac urgenţele.
 
 Şi, cine stabileşte gravitatea urgenţei? Deja îmi închipui ce harababură şi tărăboi va ieşi. Dacă până acum mergeam în condiţii doar de maximă urgenţă şi pierdeam p'acolo vreo 2-3 ore, de acum încolo îmi voi lua şi ciomăgeală de la bătrâni, că ei au programare dom'le, eu sunt tânără şi rezist. Şi când or sări toţi pe mine, să vezi ce bastoane îmi iau în cap de ajung direct la terapie intensivă. 
Lasă că mă duc şi-mi iau direct nurofen şi aspirine, altceva oricum nu-mi dă. Da' de ce mă agit eu aici, oricum am renunţat de mult să-mi vizitez rudele bătrâne...
               
                                                                                                                  sursa foto